Gand de iarna (7)

"Orice suferinta care nu este in acelasi timp si cunoastere este inutila."

Cesare Pavese - Meseria de a trai

Nostalgie

Nostalgia a ceea ce a fost in urma cu 20 de ani. Joan Baez si Bob Dylan.

Ninge pe Moldova

Radu Stefan - Ninge pe moldova


Si pentru ca in seara asta a nins, iata un cantec de suflet, de acum vreo 25 de ani, compus si cantat de Radu Stefan.
Ii multumesc lui Andrei Ursanu pentru aceasta postare.

Din pacate, in ultimul timp au aparut tot felul de "artisti" care au preluat acest cantec superb, dandu-i o interpretare proprie, de prost gust. Nu vreau sa-i amintesc aici.

Craciun fericit!

DIAMONDS AND RUST

DIAMONDS AND RUST
(Words and Music by Joan Baez)


Well I'll be damned
Here comes your ghost again
But that's not unusual
It's just that the moon is full
And you happened to call
And here I sit
Hand on the telephone
Hearing a voice I'd known
A couple of light years ago
Heading straight for a fall

As I remember your eyes
Were bluer than robin's eggs
My poetry was lousy you said
Where are you calling from?
A booth in the midwest
Ten years ago
I bought you some cufflinks
You brought me something
We both know what memories can bring
They bring diamonds and rust

Well you burst on the scene
Already a legend
The unwashed phenomenon
The original vagabond
You strayed into my arms
And there you stayed
Temporarily lost at sea
The Madonna was yours for free
Yes the girl on the half-shell
Would keep you unharmed

Now I see you standing
With brown leaves falling around
And snow in your hair
Now you're smiling out the window
Of that crummy hotel
Over Washington Square
Our breath comes out white clouds
Mingles and hangs in the air
Speaking strictly for me
We both could have died then and there

Now you're telling me
You're not nostalgic
Then give me another word for it
You who are so good with words
And at keeping things vague
Because I need some of that vagueness now
It's all come back too clearly
Yes I loved you dearly
And if you're offering me diamonds and rust
I've already paid

Gand de iarna (6)

"Toti stim sa gandim urat, dar rareori sa si facem fapte urate. Toti stim sa facem fapte bune, dar ganduri bune putini avem."

Cesare Pavese - Meseria de a trai

Gand de iarna (5)

"Lucrurile gratuite sunt acelea care costa mai mult."

Cesare Pavese - Meseria de a trai

Curajul de a primi şi oferi un „gând bun”

Mai sunt doar câteva zile până ce sărbătorile de iarnă ne vor aduce în pragul unui nou an. Deja goana după cadouri şi aprovizionare ne face să uităm de adevărata frumuseţe a acestor momente. Avem liste cu rude, prieteni şi cunoştinţe cărora „trebuie” să le facem un cadou, o surpriză ca să spunem că am trecut sărbătorile cu bine. E uşor să ne scormonim în buzunare şi în portofele ca să trăim iluzia că facem o surpriza cuiva, că îi dăruim ceva. Ce putem să-i dăruim decât lucruri care, mai devreme sau mai târziu, vor dispărea. Sau pe care şi le-ar permite şi el. Hai să fim sinceri că de multe ori oferim ceva doar pentru că "aşa se face", "că este la modă" sau "că e o tradiţie". Şi apoi ne simţim uşuraţi că a trecut şi momentul ăsta, ne-am achitat de obligaţie, "suntem în rând cu lumea". Nu-i aşa?
Îţi trebuie curaj să poţi să spui cu sinceritate: "Îţi dăruiesc un gând bun şi mă bucur că eşti aici ca să-l primeşti. Sunt fericit că pot să mă gândesc la tine, să te cuprind şi să te mângâi duios în gând. Te ţin acolo ca pe ceva care nu are preţ pentru mine. Îţi mulţumesc că te-ai născut pentru că altfel aş fi fost mai trist astăzi".
Aţi întâlnit mulţi oameni care să poată să spună aşa ceva? Nu cred. Iar tragedia este că există suficient de mulţi oameni care aşteaptă să audă astfel de cuvinte. E una dintre marile surprize pe care ni le rezervă viaţa. E o taină a fiecăruia, pe care nimeni nu are curajul să o aducă la lumină. Dar pentru asta trebuie curaj şi sinceritate atât pentru a oferi un gând bun cât mai ales pentru a primi un gând bun. De aici începe lecţia vieţii: să învăţăm să primim ceea ce ni se oferă.
Încercaţi să schimbaţi măcar un minut din viaţa unui om oferindu-i în dar un gând bun şi o să vedeţi cât de greu este. Dar ce aţi spune dacă cineva ar reuşi să vă schimbe viaţa oferindu-vă un gând bun? Chiar credeţi că nu vi s-a întâmplat niciodată?

Gand de iarna (4)

"Un anumit fel de viata cotidiana (ore fixe, locuri inchise, aceleasi persoane, forme si locuri de credinta) atragea dupa sine ganduri supranaturale. Iesi din aceasta schema si gandurile se duc. Suntem cu totul prada obisnuintei."

Cesare Pavese - Meseria de a trai

Gand de iarna (3)

"Casatoria e luata in serios mai mult de celibatari decat de oamenii insurati."

Cesare Pavese - Meseria de a trai

Nu ninge ... si totusi

Gand de iarna (2)

"A da e o pasiune, aproape un viciu. Persoana careia-i dam, ne devine necesara."

Cesare Pavese - Meseria de a trai

Gand de iarna (1)

"Toate pasiunile trec si se sting, in afara de cele vechi, cele ale copilariei."

Cesare Pavese - Meseria de a trai

Principiul narcisei galbene

Fiica mea mi-a telefonat de mai multe ori sa-mi spuna:-Mama, trebuie sa vii sa vezi narcisele galbene inainte ca vremea lor sa treaca!
Eu doream acest lucru, dar era un drum de doua ore cu masina de la Laguna la lacul Varful Sagetii. Cand fiica mea a sunat a treia oara, i-am promis ca voi merge joia viitoare. In acea zi insa timpul s-a racit dintr-odata si a plouat.
Dar promisesem, asa ca am mers acolo. Cand in sfarsit am pasit in casa lui Carolyn si i-am salutat si imbratisat pe ea si pe nepotii mei am spus:-Carolyn, lasa narcisele galbene. Timpul este nefaborabil,sunt nori si ceata, asa ca nu exista nimic in lumea aceasta care sa ma faca sa mai conduc cativa kilometri!
Fiica mea a zimbit si, cu mult calm, a spus:-Noi conducem pe vremea asta, mama.-Ei bine, nu merg nicaieri pina nu se face timp frumos.
Am crezut ca am fost destul de convingatoare.-Sper insa ca ma vei duce la service ca sa-mi ridic masina, a spus fiica mea.-Cat de departe trebuie sa mergem?-Cateva strazi. O sa conduc eu, sunt obisnuita cu asta.
Dupa cateva minute, am intrebat-o:-Unde mergem ? Asta nu e drumul spre service.-Mergem spre narcisele galbene. Carolin a zambit.-Carolyn, am spus eu cu asprime in glas, te rog sa intorci.-Linisteste-te, mama. Nu-ti vei ierta niciodata daca pierzi aceasta experienta.
Dupa aproximativ 20 de minute, am intrat pe o straduta pietruita si am vazut o mica biserica. Mai incolo, pe partea bisericii, am vazut scris cu litere de mana: “Gradina narciselor galbene”. Am coborat din masina si am mers in urma lui Carolyn in jos pe carare. Apoi cararea a cotit si cand am ridicat privirea am ramas muta de uimire.
Inaintea mea se afla cea mai minunata imagine. Arata de parca cineva luase un butoi urias de aur si il revarsase peste piscul si versantii muntelui. Florile au fost plantate in maiestuoase vartejuri, minunate fasii si randuri portocaliu inchis, albe, galben ca lamaia, roz-portocaliu, galben ca sofranul si galben ca untul.
Fiecare varietate de flori a fost plantata ca un grup, asa ca s-au involburat si au inflorit ca niste rauri cu tonalitati cromatice unice. Erau 5 acri de flori.
-Dar cine a facut asta?, am intrebat-o pe Carolyn.-O femeie. Ea locuieste aici pe proprietate. Aceea este casa ei.
Carolyn mi-a indicat o casa mica si modesta in mijlocul acelui tinut. Am mers catre casa. Pe un zid am vazut un afis. “Raspunsuri la intrebarile pe care stiu ca ti le pui” era titlul.
Primul raspuns a fost un simplu: “50.000 bulbi.”Al doilea raspuns a fost: “Unul, pus pe rand, de catre o singura femeie. A fost nevoie de doua miini, doua picioare si putin creier.”Al treilea raspuns a fost: “Am inceput in 1958″.
Am descoperit atunci Principiul Narcisei Galbene. Pentru mine, acel moment a fost o experienta care mi-a schimbat viata.
M-am gindit la aceasta femeie pe care eu nu am intalnit-o niciodata si care, cu mai mult de 40 de ani in urma, a inceput cu un bulb, creand in timp propria sa viziune asupra frumusetii si bucuriei si impodobind varful unui munte obscur. Plantand pe rand cate un bulb de narcisa, an dupa an, ea a schimbat pentru totdeauna lumea in care traia. A creat ceva nespus de magnific, de frumos, de inspirat.

Principiul pe care ni-l arata gradina ei de narcise galbene este unul din cele mai marete principii ale cresterii si evolutiei. Este lectia care ne invata sa inaintam spre scopurile si dorintele noastre, pas cu pas - adesea facand doar un pas mic, de copil - si sa invatam sa iubim ceea ce facem, sa invatam sa folosim acumularea in timp.
Cand multiplicam momentele scurte de timp in care producem ceva mic, prin efort zilnic, vom constata ca putem realiza lucruri magnifice. Putem schimba lumea.
-Treaba asta ma intristeaza, intr-un fel, am recunoscut eu. Cate as fi putut realiza, daca mi-as fi stabilit un scop minunat acum 35 ori 40 de ani si as fi muncit in toti acesti ani sa-l ating, plantand cate un singur bulb o data… Gandeste-te ce-as fi fost in stare sa realizez!
Fiica mea mi-a spus raspuns in stilul ei direct:-Incepe de maine! Nu mai are nici un rost sa te gandesti la timpul pierdut.
Modul de a face dintr-o “lectie” o bucurie si o cale de evolutie, in loc de un motiv de regret, este sa te intrebi: “Cum pot folosi azi ceea ce tocmai am invatat?”. Ne convingem pe noi insine ca viata va fi mai frumoasa dupa ce ne vom casatori, dupa ce vom avea un copil, apoi altul. Dupa care suntem frustrati ca nu sunt copiii destul de mari si speram ca vom fi mai multumiti atunci cind ei vor creste. Apoi suntem frustrati ca sunt adolescenti si se poarta ca atare. Suntem siguri ca vom fi fericiti cand ei se vor maturiza…
Ne spunem ca viata noastra va fi completa cand ei se vor casatori, cand vom avea o masina noua, cand vom putea avea o vacanta placuta, sau cand ne vom pensiona.
Adevarul este ca nu exista un moment mai bun pentru a fi fericit, decat cel prezent. Daca nu acum, atunci cand? Viata noastra va fi intotdeauna plina de schimbari. Este cel mai bine sa aceepti asta in sinea ta si sa decizi sa fii fericit oricum.
Fericirea este calea. Asa ca, bucura-te si pretuieste fiecare moment pe care il ai si pretuieste-l si mai mult, pentru ca te bucuri de el impreuna cu cineva apropiat, cineva suficient de special ca sa-ti petreci timpul cu el/ea… si aminteste-ti ca timpul nu asteapta pe nimeni.

Asa ca INCETEAZA sa mai astepti…
-pana cand masina ori casa este platita,
-pana cand iti iei o masina sau casa noua,
-pana cand copiii pleaca de acasa,
-pana cand iti termini studiile,
-pana cand slabesti 10 kg,
-pana cand te ingrasi 10 kg,
-pana cand te casatoresti,
-pana cand ai copii,
-pana cand te pensionezi,
-pana la vara,
-pana la primavara,
-pana la iarna,
-pana la toamna,
-pana cand mori…

Nu exista un moment mai bun ca cel de acum, pentru ca sa fii fericit. Fericirea este o calatorie, nu o destinatie! Si poate ca astazi este cea mai buna zi ca sa plantezi primul bulb al propriei tale gradini de narcise… tu stii cel mai bine!

sursa damaideparte

Gand de toamna (22)

"Ii iertam pe altii cand ne convine"

Cesare Pavese - Meseria de a trai

Gand de toamna (21)

"Ar putea fi adevarat ca razboiul insanatoseste lumea, reimprospatand-o. Asta s-ar datora faptului ca in timp de razboi oamenii invata din nou sa traiasca, asteptand ziua de maine, sfarsitul celei prezente, si nu se mai agata de timp ca avarii. Traiesc deci ca in tinerete."

Cesare Pavese - Meseria de a trai

Cum arată România curată?

În momentul în care scriu aceste rânduri campania electorală gâfâie pe ultima sută de metri. Stafurile de campanie, lipsite de imaginaţie au scos de la naftalină tot felul de resturi ale unor poveşti reîncălzite care au acelaşi efect precum un râgâit într-o fermă de porci.

Duminică vom merge la urne şi vom privi la buletinul de vot încercând să pricepem cine va ieşi păcălit din toată această treabă: noi pentru că nu ştim unde vor merge voturile noastre sau cei care chiar au crezut în şansa lor de a ajunge în Parlament. Până la urmă, încerc să cred că electoratul nu este ca o fată care aşteaptă să fie sedusă. Ce se mai poate promite unor oameni care de vreo 18 ani sunt minţiţi mereu? Tragedia este că de atâţia ani avem de ales dintre aceiaşi oameni.

********************

Ni s-a promis mereu o Românie curată, dar nimeni nu a putut sa spună cum ar arăta o asemenea ţară. Care este în schimb România curată văzută de cetăţeni? Este o cu totul altă ţară. Oamenii vor o Românie curăţată de rinocerii politici, de baronii locali, de miniştrii corupţi, şpăgari, plagiatori, cu dosare de securişti, de şobolani parlamentari care fug de la un partid la altul ca să-şi caute un loc care să le asigure imunitate pentru potlogării, salarii grase, comisioane umflate şi puteri nelimitate pentru a face jocurile afaceriştilor care îi mituiesc pentru a pune laba pe un ciolan gras. Cu îndepărtarea acestor gunoaie trebuie să înceapă procesul de curţare al României. Ţara nu este sufocată de gunoiul stradal cât de căpuşele care se cocoaţă, din patru în patru ani, la conducere. România va deveni curată atunci când îi vom vedea după gratii pe groparii băncilor şi a întreprinderilor vandalizate, pe boierii fondurilor nerambursabile, pe baronii locali care se cred vătafi pe moşii, pe golanii care călăresc acest popor crezând că distracţia este eternă. Aceasta este România curată pe care vrea s-o vadă poporul român.

Gand de toamna (20)

"Incetezi de a mai fi tanar cand intelegi ca, impartasindu-ti o durere, trebuie sa cauti timpul potrivit"

Cesare Pavese - Meseria de a trai

Gand de toamna (19)

"Cine incearca sa-si pastreze o femeie doar prin simpla putere a daruirii sau a sinceritatii e un naiv"

Cesare Pavese - Meseria de a trai

Parlamentari de mahala

Mai este aproape o săptămână din această stupidă campanie electorală şi scăpăm de figurile rânjite ale celor care vor să prindă un loc în parlament, o leafă mai mare, putere de influenţă şi tot ceea ce decurge din faptul că se aburcă în sferele corupte ale puterii. Privesc de câteva saptămâni tot acest tablou care înseamnă campanie electorală şi îmi dau seamă că iar ne vor lua de proşti. Până la urmă vor ajunge în mocirla parlamentară tot cei care trebuie să ajungă, să-şi apere pielea, în continuare, de braţul şi aşa ciung al Justiţiei. Puşi în faţa unui sistem de vot aşa-zis uninominal (aiurea) pe care au tot încercat să-l evite, dar până la urmă l-au făcut după chipul şi asemănarea lor de pigmei, politicienii de cartier nu ştiu ce să mai inventeze ca să adune voturi. Crezându-se într-un fel de campanie de "primari" au ajuns să bată pe la uşile oamenilor şi să le promită străzi asfaltate, cluburi pentru pensionari, becuri pe stâlpi, salarii mai mari, grădiniţe, muzee, stadioane şi tot felul de alte aberaţii crezând că cineva îi şi mai crede. Culmea este că în spatele acestor politicieni de mahala stă câte o gaşcă întreagă de frustraţi, indivizi fără nici cele mai elementare norme de logică şi comunicare, nişte terche-berchea care au impresia că viaţa oraşului se termină la scara blocului din care coboară ei sau, şi mai rău, la portiera vreunei maşini cu număr de capitală. Pentru că, nu-i aşa, şmecherii de capitală dau tonul în toată ţara. Ei ştiu cel mai bine ce-l doare pe amărăşteanul din CUG sau din Ţicău. Ei vin cu aerele lor de capitală puturoasă şi pe unde trec îmbâcsesc totul în jur. Tot în găştile de campanie stau o mulţime de coate-goale de prin partide, şi nu mă refer la lipitorii de afişe că aia măcar muncesc şi nu se văd, ci mă refer la şmecheraşi cu cravată şi pantofi lustruiţi care din cauză că nu sunt în stare să înveţe o meserie cinstită, se lipesc de grangurii de prin partide, le ciugulesc din palme, învăţa cum trebuie să te comporţi ca să-ţi baţi joc de oameni dar să le ceri cu neruşinare votul, după care la momentul oportun se lansează şi ei în mocirla politică. Şi mă cutremur când îmi dau seama că ăştia vor să conducă România. În acest timp, oamenii care chiar pot face ceva îşi văd de treburile lor pentru că nu aşteaptă aplauze, afişe pe gard, televiziuni şi ziare care să le arate cum se spală cadavrele politice, nu aşteaptă să le recunoască cineva meritele pentru că dacă vrei să lucrezi în linişte trebuie să stai departe de mizerie.

Gand de toamna (18)

"Unui nebun mai pot sa-i vina mintile la cap, dar visatorului nu-i ramane decat sa se desprinda de pamant"

Cesare Pavese - Meseria de a trai

Gand de toamna (17)

"Legea morala ne ajuta sa nu ne facem rau noua insine, nu sa-i crutam pe altii"

Cesare Pavese - Meseria de a trai

Gand de toamna (16)

"Lucrurile si persoanele sunt ale noastre, conteaza adica pentru noi, doar in masura in care ne costa, nu in masura in care ne dau ceva."

Cesare Pavese - Meseria de a trai

Gand de toamna (15)

"Indiferent de felul nenorocirii: ori ne-am inselat si nu e o nenorocire, ori ia nastere dintr-o insuficienta pentru care noi suntem de vina. Si cum a ne insela este vina noastra, nu trebuie sa invinuim pe altcineva decat pe noi insine de orice nenorocire"

Cesare Pavese - Meseria de a trai

Loredana, pe vremea cand stia sa cante

Loredana Groza, Buna seara, iubito
impreuna cu Ion Caramitru

Locul 2 in Top 80 la Radio Romania Actualitati
Versuri: Lucian Avramescu, muzica: Adrian Enescu

Gand de toamna (14)

"Unica bucurie pe lume este aceea de a începe ceva. E frumos să trăieşti pentru că a trăi înseamnă a începe mereu, în orice clipă."

Cesare Pavese - Meseria de a trai

Gand de toamna (13)

"Daca ar fi realizabila o viata cu totul eliberata de orice sentiment al pacatului, ar fi inspaimantator de goala"

Cesare Pavese - Meseria de a trai

Comentariile sunt de prisos

Probabil ca ati primit si voi linkul pe mess. Chiar si cei cu inima slaba ar trebui sa priveasca clipul. Comentariile sunt de prisos.

Americanul din Roman

Destinul tragic al unor oameni este determinat de un moment de rascruce, de o clipa fatala, cind nici nu se gandesc ce le poate rezerva viitorul. Daca doi romani bucovineni, plecati in Statele Unite ale Americii la sfarsitul secolului trecut, nu s-ar fi intors dupa 20 de ani la patria mama, n-as fi avut ocazia sa-l cunosc pe Iulian Hariton, singurul american din municipiul Roman. Era prin 1998 si pensionarul avea atunci 79 de ani,desi nu-i dadea nimeni atata. Nu mai stiu ce s-a mai intamplat cu el, dar batranul avea un vis: sa-i fie recunoscuta cetatenia americana dobandita prin nastere. Parintii sai erau romani din Bucovina, din judetul Storojinet, iar in 1899 s-au hotarit sa plece in America. Acolo s-au stabilit in cartierul Brooklin, din New York. Dupa 20 de ani s-a nascut Iulian Hariton. Batranul isi probeaza spusele cu un certificat de nastere vechi, mare cat o coala de hartie, avand numele sau, usor americanizat. Dupa vreo alti doi ani familia s-a intors in tara deoarece aflase ca Bucovina se intorsese la Romania.Apoi, in 1940, Iulian Hariton si doi frati ai sai, au fost inrolati in Armata Romana. Acum isi aminteste cu groaza ororile razboiului. In luptele de la Odesa a fost ranit grav dar dupa doua saptamani de spitalizare s-a intors pe front. Dupa 23 august 1944 a fost luat prizonier la Itesti, judetulBacau, dar a reusit, intr-o noapte, sa se ascunda intr-o capita cu paie. Astfel a evadat de sub escorta si a scapat de moarte. S-a intors in Armata si trimis pe front in Ungaria, unde iarasi a fost ranit. Dupa razboi, prin 1948, a primit de la niste veri din State, un pasaport si dolari. Din acel moment, viata lui Iulian Hariton a fost mereu supravegheata de Securitate. Mai intai a fost luat in primire chiar din Gara Roman, dupa ce s-a intors de la Bacau. Cu pistolul la spate, Hariton a fost dus la sediul Securitatii si timp de un an si jumatate n-a mai iesit de acolo. Doar pentru faptul ca avea rude in strainatate a fost tinut in catuse si batut cu bestialitate. "Ma asezau cu burta pe o bancheta din beton si ma bateau la spate pina se rupea carnea de pe mine. Nu mi-au facut dosar si nici nu-mi spuneau pentru ce ma bat." imi povestea batranul in urma cu vreo 10 ani. Cand a iesit din puscarie avea numai 47 de kilograme. Dupa aceea, a mai fost chemat un timp la Securitate sub diverse motive. Uneori l-au batut, alteori s-au multumit doar sa-l ameninte. Cert este ca asa i-a aparut numele de Americanul. De altfel, era nascut chiar pe 4 iulie de ZiuaNationala a SUA. Singurul sau vis era sa mai ajunga sa mai atinga o data pamantul unde a vazut lumina zilei. Isi dorea sa mai respire aerul care i-a umplut plamanii la nastere. Desi nu credea ca ar mai putea ajunge acolo, isi dorea cu ardoare macar un pasaport pe care sa scrie ca este cetatean american. Nimic mai mult. Nu mai stiu daca batranul american dinRoman si-a indeplinit visul. Dar am revenit asupra acestei intamplaripentru a rememora un moment din ororile comunismului. Pentru ca prea sunt multi nostalgici. Inca...

(acest text l-am publicat in decembrie 2007 in Flacara Iasului)

Gand de toamna (12)

"Puterea indiferentei! - este aceea care a facut pietrele sa reziste nemiscate milioane de ani."

Cesare Pavese - Meseria de a trai

Gand de toamna (11)

"Simtim in noi revarsarea divinitatii cand durerea ne-a ingenuncheat"

Cesare Pavese - Meseria de a trai

Povestea lucrurilor importante

Un profesor de filosofie statea in fata clasei avand pe catedra cateva lucruri.

Cand ora a inceput, fara sa spuna un cuvant, a luat un borcan mare gol, pe care l-a umplut cu mingi de golf. I-a intrebat pe studenti daca borcanul este plin si acestia au convenit ca era.
Profesorul a luat atunci o cutie cu pietricele pe care le-a turnat in borcan, scuturandu-l usor.
Pietricelele au umplut golurile dintre mingile de golf. I-a intrebat din nou pe studenti daca borcanul era plin iar acestia au fost de acord ca era.

Profesorul a luat dupa aceea o cutie cu nisip pe care l-a turnat in borcan. Firesc, nisipul a umplut de tot borcanul. I-a intrebat din nou pe studenti cum statea treaba iar acestia au raspuns in cor “Pliiin!”

Profesorul a scos de sub catedra doua cesti cu cafea pe care le-a turnat in borcan, umplandu-l de aceasta data definitiv. Studentii au ras.

“Acum” a spus profesorul dupa ce hohotele s-au domolit, “as dori sa intelegeti ca acest borcan reprezinta viata voastra. Mingile de golf reprezinta lucrurile importante pentru voi: familia, copiii, sanatatea, prietenii si pasiunile voastre. Daca totul ar fi pierdut in afara de acestea, viata voastra ar fi tot plina.”

“Pietricelele sunt celelalte lucruri care conteaza pentru voi, serviciul, casa, masina, iar nisipul e restul lucrurilor marunte.”

“Daca veti incepe cu nisipul,” a continuat el, “nu veti mai avea unde sa puneti mingile de golf si pietricelele.” “La fel si in viata, daca iti irosesti tot timpul si energia pentru lucrurile mici, nu vei avea niciodata timp pentru lucrurile importante pentru tine.”

“Acorda atentie lucurilor importante pentru fericirea ta. Joaca-te cu copiii, fa-ti controale medicale periodic, iesi cu sotia in oras la cina, joaca golf, vei avea suficient timp alta data sa faci curat sau sa repari cine stie ce dispozitiv. Ai, in primul rand grija de mingile de golf, ele conteaza cu adevarat. Stabileste-ti prioritatile, restul e doar nisip.”

Unul dintre studenti a ridicat mana interesandu-se ce reprezentau cele doua cesti de cafea.
Profesorul a zambit “Ma bucur ca intrebi asta, ele vor doar sa arate ca, oricat de plina ar parea viata ta, e loc intotdeauna pentru doua cesti de cafea, impreuna cu un prieten…”
Impartaseste aceasta poveste cuiva drag si invita-l la o cafea… eu tocmai am facut-o!!

sursa: www.damaideparte.ro

Gand de toamna (10)

"Nu e frumos sa fim copii: e frumos, fiind in varsta, sa ne amintim de vremea cand eram copii"

Cesare Pavese - Meseria de a trai

Gand de toamna (9)

De ce - cand ai facut o greseala - spui: "Alta data voi sti ce am de facut", cand de fapt ar trebui sa spui: "Alta data voi pati la fel"?

Cesare Pavese - Meseria de a trai

Programe de manele politice

Declansarea campaniei electorale, iata un nou subiect de discutie care ii va ajuta pe romani sa uite ca datoriile la intretinere se aduna luna de luna, ca painea este mai scumpa decat ieri, ca nu au pingele la pantofi, ca legumele in piata sunt mai scumpe decat carnea, iar pana la stevie mai este. Mitingistii, care s-au adunat in capitala zilele trecute, au plecat cu spanzuratoarea la ei, dar au uitat sa ia si manechinul pentru atarnat in streang.

C-asa-i la noi. Tot zilele trecute, un pacient nu a mancat timp de patru zile, asteptand sa fie urcat pe masa de operatie. Din pacate pentru bietul om, intr-o zi n-au fost anestezice, cand au aparut acestea nu se gaseau perfuzoare, cand au fost si de unele si de altele, a venit razboiul... sau, ma rog, putea sa vina orice si oricine ca daca e sa mori n-ai de ales.

***

Ca sa ma intorc pe plaiurile mioritice, care devin pe zi ce trece tot mai mioritice, nu pot sa trec cu vederea teatrul ieftin facut saptamana trecuta de democrati, la Iasi. Au venit cu boc cu mare, au montat decoruri, au chemat presa si au inceput sa recite manele politice. Theodor Stolojan, Vasile Blaga, Adriean Videanu, Daniel Funeriu si Sulfina Barbu plus multi alti taietori de panglici locale. Cica astfel au lansat un program de guvernare pentru Educatie. Si de la inaltimea scenei Teatrului pentru Copii Luceafarul, s-a lansat intr-un monolog tare ca fularul, acest „Pic si Boc" al democratilor, care s-a rastit la cei prezenti: „Adomnitei a reusit sa ingenuncheze sistemul educational. El e simbolul performantei Guvernului Tariceanu, guvern care a adus Romania in pragul colapsului. De aceea, PD-L sustine Parlamentul unicameral si eliminarea pensiilor pentru parlamentari. Trebuie sa incepem cu sacrificiile de sus, nu de jos. Vrem sa aducem Romania acolo unde ii este locul. Orice investitie in educatie este o investitie fara faliment. Profesorii trebuie sa aiba recunoasterea muncii lor. I-a sunat ceasul acestui Guvern care e atasat doar de functia de prim-ministru. Gata, trebuie sa plece!". Mobilizator indemnul, de genul celor strigate pe stadioane de suporteri cu ochii bulbucati de alcool ieftin.

Apoi, cel mai iubit om de la Cotroceni, Theodor Stolojan, a vorbit despre intregul program de guvernare si mai ales despre cei peste 800 de kilometri de autostrada care par sa fie coloana vertebrala a unei viitoare guvernari democrate. Dupa aceea, Vasile Blaga, in stilul care i-a adus renumele de Buldogul, a atacat cu toti coltii concluzionand ca PD-L isi propune modernizarea Romaniei.

Daca nu mi-ar veni sa plang cand vad toate astea, ar trebui sa rad. Ce modernizarea Romaniei vede Blaga, cand PD n-a fost in stare sa miste o piatra in doi ani si jumatate cat a fost la guvernare.

Cel putin pe liberali nu-i va uita nimeni multi ani de acuma incolo si-i va injura cu pofta orice om cu capul pe umeri. Dar de PD, PDL, PLD si cum s-o mai fi numind partidul asta obtinut din permutari succesive a trei litere, deja nu-si mai aduce aminte nimeni. Si nu-l aude nimeni. De asta au si iesit cu circul in strada si urla pe la toate colturile cat de tare o sa-l bata ei pe URS. Iar cand va veni ursul, se vor face ca-si taie unghiile, desi ar fi mai bine sa-si nimereasca venele.

"Ruga pentru parinti"

Poate sa aiba Paunescu oricate pacate, dar nu exista nici un poet roman in viata care sa fi scris astfel de versuri. "Ruga pentru parinti". Zguduitor...




Repetabila povara / Ruga pentru parinti

Gand de toamna (8)

"Sa fii tare insemneaza sa ai mereu tot mai limpede in fata propria munca , s-o vezi cum se implineste, sa stii ca sunt de ajuns zvacniri usoare pentru a mentine impulsul, si sa lasi ca ceilalti - celelalte - sa-ti dantuie in jur cu ispitele si chemarile lor. Cunosti drumul pana la capat, emotia, tumultul, furtuna - lasi sa izbucneasca totul fara ca in fond sa fii prins sau dominat. Ai de facut altceva. Aceasta inseamna sa fii tare."

Cesare Pavese - Meseria de a trai

Gand de toamna (7)

"Nu exista absolut nimeni care sa faca un sacrifiu fara sa spere o rasplata. Totul e chestie de negot."

Cesare Pavese - Meseria de a trai

Cititi "Povestea unui taximetrist"

Am fost intrebat zilele acestea, de ce nu scriu mai des pe acest blog. In sensul ca de ce nu postez texte personale mai des. Raspunsul cel mai simplu: nu pot. De obicei scriu cand am un motiv suficient de bun pentru a scrie despre ceva. Altfel, poate ca e interesant sa gasiti aici si cate un link spre o alta zona virtuala mult mai interesanta decat aceasta pe care va plimbati ochii acuma. Iar drept dovada, va rog cititi aceste text: Povestea unui taximetrist. Si daca dupa aceasta va mai amintiti de "colivia mea cu papagali", lasati un comentariu.

Apa...

Ne intrebam poate de ce apa este esentiala pentru viata. Raspunsul il gasiti aici. Si te pune pe ganduri.

Ploaie...

Dupa cum a plouat ieri nu puteam sa nu-mi aduc aminte de Bacovia.




Rar - Nicu Alifantis

Gand de toamna (6)

"Nu scapi de un lucru ocolindu-l, ci trecand prin el."

Cesare Pavese - Meseria de a trai

Gand de toamna (5)

"E de notat ca devenind adulti, oamenii nu invata noi moduri de a face bine - de a fi buni - ci doar de a face rau, de a fi rai. In privinta aceasta, fireste, nu ispravesti niciodata de invatat"

Cesare Pavese -Meseria de a trai

Cei de la Vega au astupat mizeria

In dupa-amiaza de ieri cei de la Vega au astupat mizeria facuta de angajatii lor. Voi reveni in cursul zilei de astazi cu mai multe amanunte. Inclusiv cum au decurs discutiile cu unii reprezentanti ai autoritatilor.

Revin:

Un singur lucru mai am de spus: cand apar probleme care privesc si protectia mediului, NU incercati sa mergeti la Agentia pentru Protectia Mediului (aceasta institutie nu se ocupa cu sanctiunile) si in nici un caz la Garda de Mediu. Va pierdeti timpul. In Romania nu s-a auzit de legislatia europeana in ce priveste protejarea mediului. Exista doar o stupida legislatie romaneasca potrivit careia daca descarcati o vidanja cu rahat in poarta uneia dintre institutiile amintite, riscati ori un avertisment ori o amenda de 50 de RON. Cel putin asa mi s-a explicat mie ca se poate actiona in cazul expus de mine. Asta e. Sunt o gramada de institutii in care miroase puternic a menta.

Angajatii de la Vega isi bat joc de ieseni

Am poate ghinionul sa locuiesc in cartierul Ticau, intr-o zona considerata la periferia Iasului, desi pana in Piata Unirii e o distanta de 10 minute de mers. Si pentru ca strada Miron Costin e la periferia orasului, de ce oare nu ar putea fi transformata intr-un fel de varsatoare in care muncitorii firmei VEGA din Galati sa deverseze tot felul de substante folosite la asfaltare. Asa ca de vreo doua zile, un utilaj al firmei amintite mai sus, care lucreaza la asfaltarea din Podul de Fier, vine zilnic la capatul strazii mele si isi goleste rezervorul de o substanta neagra si vascoasa, ca un fel de smoala. Iata si fotografiile facute ieri dupa-amiaza. Cand am discutat cu unul dintre soferii de pe utilajul respectiv, a recunoscut ca el trebuie sa-si curete nu-stiu-ce dispozitive care altfel raman infundate. Iar tipului i se pare asa de normal ce face incat nu pricepe de ce trebuie sa ma supar ca el isi lasa mizeriile pe strada mea. Spre finalul discutiei a spus ca de fapt a facut lucrul acesta undeva la capatul orasului. Si sunt convins ca daca o face de cateva ori pe zi, inseamna ca a lasat mizerii din astea prin mai multe locuri din oras. Nu stiu ce inseamna pentru el capatul orasului, dar chiar si in cazul in care ar fi facut-o undeva pe un camp, tot infractiune se numeste. Iar in cazul in care sunt mai multe masini de acest fel, va dati seama in cate locuri din oras isi lasa mizeria. Nu m-ar mira sa infunde chiar si niste conducte de canalizare. Ca doar nu platesc ei. Platim tot noi. Sunt curios daca acest caz intereseaza autoritatile locale, Garda de Mediu, pe cei care au contractat lucrarea, etc, etc. Daca nu va fi nimeni interesat, atunci e clar ca poate sa vina oricine sa-si faca de cap in acest oras. Si parca as paria ca inspectorii din institutiile care ar trebui sa ia masuri, vor ridica din umeri si vor spune: nu i-am prins in flagrant, n-avem probe, mai cercetam, mai vedem.
In concluzie, astept sa vad daca va fi sanctionata firma, soferul si seful sau direct.

Cum se face prastie din muci pe Hotnews

Intr-o lume si asa destul de "obosita" mai lipsea un jurnalist si un editor de la Hotnews care sa faca prastie din muci. Ultima descoperire in materie de informatii esentiale si extrem de valoroase pentru existenta omenirii se refera la faptul ca un ONG a cerut unui producator de inghetata sa foloseasca lapte matern in loc de lapte de vaca. Si ca sa fie totul cat mai spumos, megajurnalistul de la Hotnews titreaza: Pentru protectia animalelor, organizatiile de profil cer inlocuirea laptelui de vaca cu cel uman . Cum s-ar spune, in titlu sunt mai multe iar apoi ramane doar una. Ce sa mai spui, revolutie totala. Pazea, fratilor, ca vin astia cu protectia animalelor si ne inghit cu fulgi cu tot.
Ca sa nu mai spun de argumentele zdruncinatoare invocate de membrii ONG-ului, cum ca "o astfel de decizie ar fi benefica pentru copii, in conditiile in care, sustin ei, folosirea laptelui de vaca poate cauza o serie de afectiuni precum anemia, alergii, diabet si, pe termen lung, obezitate si boli de inima."
Sunt convins ca imbecili exista peste tot in lume, iar cei mai periculosi sunt imbecilii harnici. Din pacate exista si o categorie de jurnalisti si editori care, bucurosi fiind ca au o minune de creieras cat varful unei mine de pix, ne bombardeaza cu astfel de informatii care pot oricand face parte dintr-un MONUMENT al PROSTIEI.

Mesaje in stil "hei-rup"

Am facut greseala sa citesc inainte un comunicat de presa de la o institutie locala, de stat si de partid, cu un mesaj adresat cu ocazia Zilei Internationale a Pensionarului. Si chiar suna ca un mesaj de acuma .... zeci de ani, cand actualii pensionari erau in campul muncii si nici nu visau ca vor primi astazi urari scrise in stilul hei-rup.
As fi vrut sa "mi se rupa" de mesajul respectiv, dar mi s-a rupt asa de bine ca mi-a disparut apetitul pentru scris. Asa ca nu veti afla niciodata ce am vrut sa scriu astazi.

Inima perfecta

Se povesteste ca intr-o zi, un tanar s-a oprit in centrul unui mare oras si a inceput sa le spuna trecatorilor ca are cea mai frumoasa inima din lume. Nu dupa mult timp, in jurul lui s-au strans o multime de oameni care ii admirau inima: era intr- adevar perfecta! Toti au cazut de acord ca era cea mai frumoasa inima pe care au vazut-o vreodata…
Tanarul era foarte mandru de inima lui si nu contenea sa se laude singur cu ea. Deodata, de multime s-a apropiat un batranel. Cu glas linistit, el a rostit ca pentru sine
- Si totusi, perfectiunea inimii lui nu se compara cu frumusetea inimii mele!
Oamenii au inceput sa-si intoarca privirile spre inima batrnelului. Pana si tanarul a fost curios sa vada inima ce indraznea sa se compare cu inima lui. Era o inima puternica, ale carei batai ritmate se auzeau pana departe. Dar era plina de cicatrice, si erau locuri unde bucati din ea fusesera inlocuite cu altele care nu se potriveau chiar intru totul, liniile de unire dintre bucatile straine si inima batranului fiind sinuoase, chiar colturoase pe alocuri. Ba, mai mult, din loc in loc lipseau bucati intregi, lasand sa se vada rani larg deschise, inca sangerande.
-Cum poate spune ca are o inima mai frumoasa? isi sopteau uimiti oamenii.
- Cred ca glumesti, spuse tanarul dupa ce a examinat atent inima batranelului. Priveste la inima mea, este perfecta! Pe cand a ta este toata o rana, numai lacrimi si durere.

- Da, a spus bland batranul. Inima ta arata perfect, dar nu mi-as schimba niciodata inima cu a ta. Vezi tu, fiecare cicatrice de pe inima mea reprezinta o persoana careia i-am daruit dragostea mea: rup o bucata din inima mea si i-o dau omului de langa mine, care adesea imi da in schimb, o bucata din inima lui, ce se potriveste in locul ramas gol in inima mea. Dar pentru ca bucatile nu sunt masurate la milimetru, raman margini colturoase, pe care eu le pretuiesc nespus de mult, deoarece imi amintesc de dragostea pe care am impartasit-o cu cel de langa mine. Uneori am daruit bucati din inima mea unor oameni care nu mi-au dat nimic in schimb, nici macar o bucatica din inima lor… Acestea sunt ranile deschise din inima mea, pentru ca a-i iubi pe cei din jurul tau implica intotdeauna un oarecare risc. Si desi aceste rani sangereaza inca si ma dor, ele imi amintesc de dragostea pe care o am pana si pentru acesti oameni. Cine stie, s-ar putea ca intr-o zi sa se ntoarca la mine si sa-mi umple locurile goale cu bucati din inimile lor… Intelegi, acum, dragul meu, care este adevarata frumusete a inimii? a incheiat cu glas domol si zambet cald batranelul.
Tanarul a ramas tacut deoparte, cu obrazul scaldat in lacrimi. S-a apropiat apoi timid de batran, a rupt o bucata din inima lui perfecta si i-a ntins-o cu maini tremurande. Batranul i-a primit bucata si a pus-o in inima lui. A rupt, apoi, o bucata din inima brazdata de cicatrice si i-a intins-o tanarului. Se potrivea, dar nu perfect, pentru ca marginile erau cam colturoase.
Tanarul si-a privit inima, care nu mai era perfecta, dar care acum era mai frumoasa ca niciodata, fiindca in inima candva perfecta pulsa de-acum dragoste din inima batranului. Cei doi s-au imbratisat, si-au zambit si au pornit impreuna la drum.
Cat de trist trebuie sa fie sa mergi pe calea vietii cu o inima intreaga in piept… O inima perfecta, dar lipsita de frumusete… Inima ta cum este? O poti imparti cu altii?

Sursa: http://www.damaideparte.ro/

Gand de toamna (4)

"Gand de consolare: nu conteaza actiunile pe care le facem, ci gandul cu care le-am facut."

(Cesare Pavese - Meseria de a trai)

Gand de toamna (3)

"Vine o vreme cand ne dam seama ca tot ceea ce facem va deveni la timpul sau amintire. Este maturitatea. Pentru a ajunge la ea trebuie sa ai amintiri"

(Cesare Pavese - Meseria de a trai)

Un blog pentru barbati: "De ce urâm bărbaţii"

Deoarece sunt nou pe aici, mai trec si eu cu mouse-ul de la un link la altul. Si am descoperit zilele trecute un blog care mi-a placut: De ce urâm bărbaţii. Este un blog scris de o femeie pentru femei, dar cred ca este mai interesant pentru barbati. Ca sa stie ce gandesc femeile despre ei.

"De fiecare dată când te dai peste cap să-i faci pe plac unei femei, imaginează-ţi-o rezemată într-un umăr de tocul uşii, privindu-te cu o sprânceană ridicată şi un zâmbet batjocoritor în colţul gurii, cu un picior petrecut peste celălalt, învârtindu-şi cheile în jurul unui deget. După ce se va distra privindu-te cum faci tumbe şi respiri accelerat cu limba scoasă ca un căţeluş gata să facă tot ce-şi doreşte stăpâna, o să te închidă în casă şi-o să dispară în noapte." Continuarea e chiar foarte interesanta. Cititi aici.

Totusi, in ultimele posturi, autoare pare sa nu fie in apele ei. Dar cititi textele mai vechi. Chiar merita. Pe mine ma distreaza si ma relaxeaza.

Nicusor Paduraru a intrat in blogosfera

Fostul prefect, Nicusor Paduraru, a intrat in blogosfera.
"Va anunt ca de astazi ne putem regasi si pe blog la adresa http://www.nicusorpaduraru.ro/. Va astept pentru polemici si lucruri nespuse... " spune acesta intr-un mail trimis ziaristilor.

Atunci, spor la scris!

Gasca politica este in criza

Mai tineti minte care era argumentul parlamentarilor pentru a nu fi introdus votul uninominal? Aproape toti spuneau ca in felul acesta orice actor, cantaret, manelist si alt gen de vedeta locala ar putea ajunge in Parlament. Iata insa ca tot partidele vin sa ne bage pe gat vedete mai mult sau mai putin expirate. De exemplu: Florin Calinescu, Szobi Cseh, Nicolae Furdui Iancu, Zavoranca si altii de care nu-mi amintesc acuma. Daca au ajuns sa faca asa ceva asta inseamna ca partidele chiar nu au, pe plan local, oameni care sa fie cunoscuti de comunitate. Si asta arata cat de bolnava este clasa politica. De fapt cred ca gresesc daca spun clasa politica. E vorba mai degraba de gasca politica.

Zile de noiembrie

Poate stie cineva si-mi spune si mie de unde or fi aparut asa de brusc zilele astea de noiembrie? Dupa o saptamana de ploi si frig deja am senzatia ca povestea cu sfarsitul lumii n-a fost chiar o gluma. Pai ce, credeti ca "sfarsitul lumii" vine asa si stinge lumina pentru toata lumea? Nu dragilor, vine lent ca sa aiba timp sa ne patrunda in oase. Si pentru a fi in ton cu ceea ce-i afara va propun sa-l ascultam pe Nicu Alifantis si versurile bacoviene.




Nicu Alifantis - SINGUR, SINGUR

Gand de toamna (2)

"Si asteptarea este o ocupatie. A nu astepta nimic este groaznic."

Cesare Pavese

(Meseria de a trai)

Gand de toamna (1)

"In fond, secretul vietii este sa facem ca si cum am avea ceea ce atat de dureros ne lipseste."

Cesare Pavese
(Meseria de a trai)

Steaua, Dinamo si Rapid ar trebui sa se teama

Nu ma pricep la fotbal, dar devine interesant cum echipele romanesti cotate cu sansa a doua au obtinut rezultate mai bune decat echipele din fruntea clasamentului. Am impresia ca Steaua, Dinamo si Rapid ar trebui sa se teama pentru meciurile din campionat. Daca, bineinteles, meciurile se joaca pe gazon. Deocamdata pentru Vaslui, Urziceni si Cluj a fost doar incalzirea.

Fara cuvinte

STEFAN IORDACHE - Ce cauti tu in viata mea !?




Stefan Iordache - Cantec de Craciun




Stefan Iordache - Sa-mi Canti Cobzare




Sanda Ladosi & Stefan Iordache - Si intre noi mai e un pas...




Sanda Ladosi & Stefan Iordache - Eu vreau sa-ti spun ca te ador




Sanda Ladosi & Stefan Iordache - In dragoste sa nu-ti para rau

Primar si politician ajunge orice maimutoi

Cica ministrul invatamantului, Cristian Adomnitei, inca liberal, i-a intrebat pe elevii de la tara daca vor sa devina primari. Si copiii, nestiind ce meserie e asta, au spus "Da". Ei bine, atunci Adomnitei i-a sfatuit sa invete bine. Pai ce avea sa le spuna, ca doar el e patit: daca n-a invatat, n-a ajuns primar. Daca i-ar fi pasat cu adevarat de acei copii, atunci Adomnitei le-ar fi spus sa invete o meserie. Ca primar si politician ajunge orice maimutoi.

Cu maimuta la deschiderea anului scolar

Astazi am vrut sa ajung si eu la deschiderea noului an scolar, la liceul unde am invatat. Mai ales ca a devenit Colegiul National "Mihai Eminescu". Si m-am trezit pe la 7,00, mi-am facut o cafea, am luat vreo trei inghitituri fierbinti pe care le-am simtit pana in matze, dupa care m-a cuprins brusc asa o greata, ca abia ma miscam prin casa. Si nu era o greata de la cafea ori de la faptul ca am dormit prost. Era greata pe care ti-o da o anume situatie si care te obliga sa lipsesti de la un eveniment care putea fi emotionant.
O gramada de stiri anuntau faptul ca aproape toti politicienii vor fi prezenti pe la vreo scoala sa-i vada elevii si mai ales parintii acestora. Ca doar vin alegerile. Politicienii la deschiderea anului scolar seamana cu maimuta de pe plaja care pentru ca nu poate inota sau nu se poate bronza are un singur scop: sa se fotografieze lumea cu ea. Stiti cum se zice: "Ultima filmare cu maimuta de la mare!"
Cam acelasi lucru se intampla si cu politicienii nostri: isi anunta sosirea la vreo scoala, directorii trebuie sa se conformeze, ca doar conteaza in ce partid esti daca vrei sa ai fonduri pentru scoala, se mobilizeaza poporul, se pregatesc discursuri, se aduc copii bucalati in primele randuri si gata, festivitatea e in toi. E singurul moment in care politicienii pot fi vazuti la scoala. In rest nu-i intereseaza prea mult. Educatia nu-i un domeniul din care sa iasa bani, spaga, pesches, bacsis sau cum vreti sa-i mai spuneti. Decat daca vine vorba de renovari sau reconstructii de sedii. De aici ies bani tot inainte. Mai ales ca, de obicei, se lucreaza repede si prost.
Ca sa ma intorc la subiect, astazi, politicienii romani au mers la scoala, au vorbit poporului, s-au lasat pozati cu elevii, au scos panglici pe nas si promisiuni de doi lei sa-i vada multimea in toata prostia si goliciunea lor. Astia chiar cred ca ne prostesc de la obraz.
In rest, din motive de greata, am renuntat sa mai merg la deschiderea anului scolar si sa-i dau posibilitatea vreunui politician sa se pozeze alaturi de mine. Mai ales ca se anutase unul care cu siguranta ca nu venea cu mana goala: mai lua vreo doi cu el.

Paradoxul vremurilor noastre

de Octavian Paler

Paradoxul vremurilor noastre in istorie este ca avem:
cladiri mai mari,
dar suflete mai mici;
autostrazi mai largi,
dar minti mai inguste.
Cheltuim mai mult,
dar avem mai putin;
cumparam mai mult,
dar ne bucuram mai putin.
Avem case mai mari,
dar familii mai mici,
Avem mai multe accesorii,
dar mai putin timp;
avem mai multe functii,
dar mai putina minte,
mai multe cunostinte,
dar mai putina judecata;
mai multi expertisi totusi mai multe probleme,
mai multa medicina,
dar mai putina sanatate.
Bem prea mult, fumam prea mult,
Cheltuim prea nesabuit,
Radem prea putin,
Conducem prea repede,
Ne enervam prea tare,
Ne culcam prea tarziu,
ne sculam prea obositi,
Citim prea putin,
ne uitam prea mult la televizor
si ne rugam prea rar.
Ne-am multiplicat averile,
dar ne-am redus valorile.
Vorbim prea mult,
iubim prea rarsi uram prea des.
Am invatat cum sa ne castigam existenta,
dar nu cum sa ne facem o viata,
Am adaugat ani vietii si nu viata anilor.
Am ajuns pana la luna si inapoi, dar avem probleme
cand trebuie sa traversam strada sa facem cunostinta cu un vecin.
Am cucerit spatiul cosmic, dar nu si pe cel interior.
Am facut lucruri mai mari, dar nu si mai bune.
Am curatat aerul, dar am poluat solul.
Am cucerit atomul, dar nu si prejudecatile noastre.
Scriem mai mult, dar invatam mai putin.
Planuim mai multe, dar realizam mai putine.
Am invatat sa ne grabim, dar nu si sa asteptam.
Am construit mai multe calculatoare:
sa detina mai multe informatii,
sa produca mai multe copii ca niciodata,
dar comunicam din ce in ce mai putin.
Acestea sunt vremurile fast-food-urilor si digestiei incete;
oamenilor marisi caracterelor meschine;
profiturilor rapide
si relatiilor superficiale.
Acestea sunt vremurile in care avem doua venituri,
Dar mai multe divorturi,
Case mai frumoase,
dar camine destramate.
Acestea sunt vremurile in care avem excursii rapide,
scutece de unica folosinta,
moralitate de doi bani,
aventuri de-o noapte,
corpuri supraponderale
si pastile care iti induc orice stare,
de la bucurie, la liniste si la moarte.
Sunt niste vremuri in care sunt prea multe vitrine,
dar nimic in interior.
Vremuri in care tehnologia iti poate aduce aceasta scrisoare
si in care poti decide
fie sa impartasesti acest punct de vedere,
fie sa stergi aceste randuri.
Aminteste-ti sa-ti petreci timp cu persoanele iubite,
Pentru ca nu vor fi langa tine o eternitate.
Aminteste-ti sa spui o vorba buna copilului care te veneraza,
pentru ca acel copil va creste curand
si va pleca de langa tine.
Aminteste-ti sa-l imbratisezi cu dragoste pe cel de langa tine
pentru ca aceasta este singura comoara pe care o poti oferi cu inima
si nu te costa nimic.
Aminteste-ti sa spui "TE IUBESC"
partenerului si persoanelor pe care le indragesti,
dar mai ales sa o spui din inima.
O sarutare si o imbratisare vor alina durerea
Atunci cand sunt sincere.
Aminteste-ti sa-i tii pe cei dragi de mana
si sa pretuiesti acel moment
pentru ca intr-o zi acea persoana nu va mai fi langa tine.
Fa-ti timp sa iubesti,
fa-ti timp sa vorbesti,
fa-ti timp sa impartasesti gandurile pretioase pe care le ai.

Am vazut LUP-ul intre oi

Saptamana trecuta eram pe Transfagarasan. Si la un moment dat am vazut LUP-ul intre oi. Daca nu ma credeti, priviti fotografia.

Un oras fara caini pe strazi

Apropo de gaurile negre din textul de ieri. Am stat, saptamana trecuta, cateva zile in Brasov. Stiti ce m-a uimit in primul rand? Nu sunt caini vagabonzi. Sau comunitari, dupa cum li se mai spune pe la noi. Asta arata ca se poate ca intr-un oras din Romania sa nu existe caini fara stapan pe strazi. Mai mult, n-am vazut nici cersetori. Si nu cred ca s-au ascuns toti pentru ca era Festivalul acela de doi lei. Sau de doi cerbi, cam asa ceva.

Gaura neagra a conservatorilor

Cand vad cum prostia iese in strada, nu ma pot abtine sa nu o arat cu degetul. Ieri, senatorul Marinescu, de la partidul cu trei antene, s-a speriat asa de tare de "sfarsitul lumii" incat a scos in strada vreo cativa pensionari pe care i-a convins ca daca va fi continuat nu-stiu-ce experiment, ne vor inghiti gaurile negre.

Pana la urma gaurile negre se vad in buzunarele pensionarilor sau in turul pantalonilor in care isi infig coltii cainii maidanezi protejati de o lege promovata de acelasi lider conservator, numit mai sus.

Si ca sa fiu mai explicit, iata si o poza cu o gaura neagra ce ii va inghiti pe liderii conservatori care, din plictiseala si prostie, confunda big-bang-ul cu big-fâs-ul.

Asa ca stati linistiti, nu vine 'sfarsitul lumii' cand viseaza toti prostii.

N-am vrut sa ma prinda sfarsitul lumii fara sa am blog

Iata ca tot s-a anuntat sfarsitul lumii pentru azi la ora 10,30 cand niste baieti destepti vor sa faca nu-stiu-ce experiment care, cica, ar putea sa ne taie apetitul pentru viitor. Asa ca m-am gandit sa nu ma prinda sfarsitul lumii fara un blog personal. O sa ma intrebati, sau o sa va intrebati, de ce "Colivia cu papagali". Cei care ma cunosc de mai mult timp stiu ca acesta era titlul unei rubrici pe care am folosit-o pentru a publica texte de opinie in diverse ziare la care am lucrat sau am colaborat. Si pentru ca imi place asa de mult, nu vreau sa renunt la acest titlu. Si trebuie sa recunoasteti ca suna bine. In fond, fiecare are o "pasarica" a lui, iar unii au chiar si o colivie intreaga. Asa ca nu vad de ce eu n-as putea avea o colivie cu papagali.

PS: Marius, acuma putem sa facem un schimb de linkuri.