"Toti oamenii se mandresc cu imbunatatirea societatii si nici un om nu se imbunatateste."
Ralph Waldo Emerson - Increderea in sine
duminică, 30 mai 2010
sâmbătă, 29 mai 2010
Emotie de primavara (25)
"Sufletul nu poate inflori in mijlocul unei vieti trepidante. Este nevoie de timp pentru a fi emotionat, a se apleca asupra lucrurilor si a cugeta la ele."
Thomas Moore - Ingrijirea sufletului. Cultivarea profunzimii si sacralitatii sale
marți, 25 mai 2010
Nu suntem nebuni. Ne place sa traim in minciuna
Am promis in urma cu cateva saptamani, colegului meu Calin Ciobotari, ca ii voi raspunde la intrebarea pe care el o punea: "Suntem nebuni?"
Nu suntem nebuni. Ar fi bine sa fie asa. Lucrurile sunt mult mai grave. Ne place sa fim mintiti. Ne place sa traim in minciuna. Cand ne nastem ni se spune o minciuna. Cand murim ni se spune alta minciuna. Iar intre aceste doua momente ducem o viata plina de minciuni.
Ni se spune ca suntem diferiti pentru ca apartinem unei anume regiuni, tari sau rase, cand, de fapt, nu suntem cu nimic diferiti de altii, indiferent de rasa sau religie. Functionam la fel, chiar daca avem reguli de a trai diferite. Nu inseamna ca regulile noastre sunt mai bune decat ale altora. De multe ori preferam sa asteptam o schimbare desi stim ca ea nu va veni niciodata de la cei in care ne punem speranta.
Ni se spune ca omul face haina, cand, de fapt, toata lumea stie ca haina face pe om.
Ni se spune ca banul e "ochiul dracului" dar se pare ca nimic nu se misca in lumea asta fara acest "ochi".
Ni se spune sa ne marturisim faptele rele dar nimeni nu ne spune sa marturisim si faptele bune. Cred ca daca crestinii ar fi pusi sa-si spuna faptele bune la o spovedanie, confesionalele ar deveni pustii. Pentru ca e mai usor sa faci rau decat sa faci bine.
Te intrebi, Caline, de ce cartile Mihaelei Radulescu sunt asa de bine vandute de Polirom. Pentru ca ating sufletul. Iata un fragment: "Femeile, chiar si cele mai sofisticate, au bucurii dintre cele mai simple - o floare, chiar si una salbatica, le da atatia fiori cat un barbat nu poate intelege... (...) Nu uita niciodata ca femeia are nevoie sa-i spui cat e de frumoasa, cat iti e de draga si cat de tare-ti lipseste. Cand vei uita aceste mici detalii, viata ta va fi tot mai seaca si mai lipsita de noroc, caci nici unui barbat nu-i merge bine fara un suflet-pereche langa el. Nu te ingrijora ca piesele din care e facuta femeia se mai deterioreaza si isi mai schimba aspectul. Doar unele pot fi inlocuite, insa e preferabil sa observi ca si piesele tale suporta exact aceleasi transformari.... (...) Femeia functioneaza perfect cand o iubesti perfect. Cand nu-ti mai place cum functioneaza, sigur i-ai facut ceva nepotrivit chiar tu, iubirea vietii ei..."
E mai usor sa injuram decat sa spunem: "Te iubesc". E mai greu sa tinem in mana un buchet cu flori decat o piatra. Zambim cu gura dar blestemam cu gandul. Purtam razboaie in numele unei religii a iubirii. Avem raspunsuri la toate desi nu stim de unde venim si incotro mergem. Ii ascultam pe altii dar nu ne ascultam niciodata "inima". Nu vom sti vreodata cine suntem noi, dar vom putea spune cine sunt altii.
Ne credem filantropi daca dam bani atunci cand suntem filmati dar refuzam sa dam un covrig unui sarac atunci cand nu ne vede nimeni. Ne aratam piosenia atunci cand intram in biserica, iar cand iesim distrugem tot ceea de intalnim: viata si speranta.
Ne este rusine sa ne aratam lacrimile dar nu ezitam sa ridicam pumnul. Iubirea s-a transformat in pacat iar ura intr-o stare de normalitate. Cine nu-i ca mine e impotriva mea - pare ca este o lege nescrisa care ne mutileaza sufletele. Preferam lanturile ratiunii impotriva libertatii spiritului. Uitam ca nemurirea este a sufletului si privim spre pacatele trecatoare ale trupului. Vorbim doar ca sa ne ascundem gandurile si uitam ca tacerile spun mai mult decat o mie de cuvinte.
Credem ca nasterea e o intamplare iar moartea un destin. Eu zic ca este exact invers: nasterea e un destin si moartea o intamplare. Oricum, e greu de spus daca suntem morti din momentul in care ne nastem ori daca suntem vii atunci cand trebuie sa murim. Cert este ca intre cele doua momente uitam esentialul: sa traim pur si simplu.
Condamnam minciuna dar nu putem trai fara ea. De multe ori e mai usor sa inchidem ochii si sa ne facem ca nu vedem decat sa recunoastem ce "regele e gol".
Nu, Caline, nu suntem nebuni. Ar fi bine sa fie asa. Nebunii sunt mult mai sinceri decat noi. Ei chiar cred in lumea lor. Noi ne-am creat o lume din minciuna.
Text publicat pe flacarais.ro, marti 25 mai 2010
Nu suntem nebuni. Ar fi bine sa fie asa. Lucrurile sunt mult mai grave. Ne place sa fim mintiti. Ne place sa traim in minciuna. Cand ne nastem ni se spune o minciuna. Cand murim ni se spune alta minciuna. Iar intre aceste doua momente ducem o viata plina de minciuni.
Ni se spune ca suntem diferiti pentru ca apartinem unei anume regiuni, tari sau rase, cand, de fapt, nu suntem cu nimic diferiti de altii, indiferent de rasa sau religie. Functionam la fel, chiar daca avem reguli de a trai diferite. Nu inseamna ca regulile noastre sunt mai bune decat ale altora. De multe ori preferam sa asteptam o schimbare desi stim ca ea nu va veni niciodata de la cei in care ne punem speranta.
Ni se spune ca omul face haina, cand, de fapt, toata lumea stie ca haina face pe om.
Ni se spune ca banul e "ochiul dracului" dar se pare ca nimic nu se misca in lumea asta fara acest "ochi".
Ni se spune sa ne marturisim faptele rele dar nimeni nu ne spune sa marturisim si faptele bune. Cred ca daca crestinii ar fi pusi sa-si spuna faptele bune la o spovedanie, confesionalele ar deveni pustii. Pentru ca e mai usor sa faci rau decat sa faci bine.
Te intrebi, Caline, de ce cartile Mihaelei Radulescu sunt asa de bine vandute de Polirom. Pentru ca ating sufletul. Iata un fragment: "Femeile, chiar si cele mai sofisticate, au bucurii dintre cele mai simple - o floare, chiar si una salbatica, le da atatia fiori cat un barbat nu poate intelege... (...) Nu uita niciodata ca femeia are nevoie sa-i spui cat e de frumoasa, cat iti e de draga si cat de tare-ti lipseste. Cand vei uita aceste mici detalii, viata ta va fi tot mai seaca si mai lipsita de noroc, caci nici unui barbat nu-i merge bine fara un suflet-pereche langa el. Nu te ingrijora ca piesele din care e facuta femeia se mai deterioreaza si isi mai schimba aspectul. Doar unele pot fi inlocuite, insa e preferabil sa observi ca si piesele tale suporta exact aceleasi transformari.... (...) Femeia functioneaza perfect cand o iubesti perfect. Cand nu-ti mai place cum functioneaza, sigur i-ai facut ceva nepotrivit chiar tu, iubirea vietii ei..."
E mai usor sa injuram decat sa spunem: "Te iubesc". E mai greu sa tinem in mana un buchet cu flori decat o piatra. Zambim cu gura dar blestemam cu gandul. Purtam razboaie in numele unei religii a iubirii. Avem raspunsuri la toate desi nu stim de unde venim si incotro mergem. Ii ascultam pe altii dar nu ne ascultam niciodata "inima". Nu vom sti vreodata cine suntem noi, dar vom putea spune cine sunt altii.
Ne credem filantropi daca dam bani atunci cand suntem filmati dar refuzam sa dam un covrig unui sarac atunci cand nu ne vede nimeni. Ne aratam piosenia atunci cand intram in biserica, iar cand iesim distrugem tot ceea de intalnim: viata si speranta.
Ne este rusine sa ne aratam lacrimile dar nu ezitam sa ridicam pumnul. Iubirea s-a transformat in pacat iar ura intr-o stare de normalitate. Cine nu-i ca mine e impotriva mea - pare ca este o lege nescrisa care ne mutileaza sufletele. Preferam lanturile ratiunii impotriva libertatii spiritului. Uitam ca nemurirea este a sufletului si privim spre pacatele trecatoare ale trupului. Vorbim doar ca sa ne ascundem gandurile si uitam ca tacerile spun mai mult decat o mie de cuvinte.
Credem ca nasterea e o intamplare iar moartea un destin. Eu zic ca este exact invers: nasterea e un destin si moartea o intamplare. Oricum, e greu de spus daca suntem morti din momentul in care ne nastem ori daca suntem vii atunci cand trebuie sa murim. Cert este ca intre cele doua momente uitam esentialul: sa traim pur si simplu.
Condamnam minciuna dar nu putem trai fara ea. De multe ori e mai usor sa inchidem ochii si sa ne facem ca nu vedem decat sa recunoastem ce "regele e gol".
Nu, Caline, nu suntem nebuni. Ar fi bine sa fie asa. Nebunii sunt mult mai sinceri decat noi. Ei chiar cred in lumea lor. Noi ne-am creat o lume din minciuna.
Text publicat pe flacarais.ro, marti 25 mai 2010
duminică, 23 mai 2010
Emotie de primavara (24)
"Daca cineva inainteaza cu incredere in directia propriilor visuri si se staduieste sa traiasca viata pe care si-a imaginat-o, se va intalni cu un succes care nu poate fi asteptat intr-o existenta obisnuita."
Henry David Thoreau - Walden
sâmbătă, 22 mai 2010
Emotie de primavara (23)
"Pe oameni nu lucrurile care se intampla ii tulbura, ci parerea lor despre aceste lucruri"
Epictet
duminică, 16 mai 2010
Emotie de primavara (22)
"Asa cum a spus Benjamin Franklin, «invatam din ceea ce ne face sa suferim». Din acest motiv inteleptii au ajuns sa nu se teama de probleme, ci sa le primeasca, ba chiar sa aprecieze partea cea mai dificila".
M. Scott Peck - Drumul catre tine insuti
sâmbătă, 15 mai 2010
Emotie de primavara (21)
"Arta de a trai este arta de a sti sa crezi in minciuni."
Cesare Pavese - Meseria de a trai
duminică, 9 mai 2010
Emotie de primavara (20)
"Legea mintii este legea credintei. Asta inseamna sa aveti incredere in felul in care ganditi, sa credeti in credinta insasi."
Joseph Murphy - Puterea extraordinara a subconstientului tau
sâmbătă, 8 mai 2010
Emotie de primavara (19)
Trecu si ziua internationala a presei. Nu stiu daca a fost sarbatoare sau nu. Nu stiu daca cel putin in Romania mai merita sa ne aducem aminte despre asta.
Cum se simte libertatea presei in Romania? Cei care au cunoscut regimul impuscatului au ceva de povestit. Sunt amintiri interesante, uneori chiar incredibile pentru generatiile care au deschis ochii dupa '90. Dar nu cred ca mai trebuie sa punem in balanta ce a fost atunci. Au trecut 20 de ani si mai bine. Presa e libera in Romania. Mai libera ca acuma n-a fost niciodata. E libera sa moara. E libera sa se stinga, incet, incet ca un opait care nu mai are ulei.
Presa arata bine, dar nu mai sufla. Nici macar nu mai gafaie.
E frumos cand zece ziaristi se aduna si discuta despre libertatea presei. Se spun o gramada de lucruri frumoase, se analizeaza, se trag concluzii, dar in practica problemele raman aceleasi: Exista libertate, dar la ce ne foloseste?
Cred ca sunt aproape 20 de ani de cand am capatat aceasta boala, numita presa. Am incercat, la un moment dat, sa renunt dar boala nu are leac. Am luat-o de multe ori de la capat. De jos. Presa nu e o meserie. E un microb de care nu scapi pana la sfarsitul vietii. E o boala pe care o duci cu tine in mormant. In presa rezista doar nebunii.
Cand am fost infectat cu acest microb, cineva mi-a spus: in presa, banii si celebritatea vin atunci cand nu mai ai nevoie nici de una nici de alta.
Atunci am zambit. Zambesc si acum... In fond, nu vrei decat sa-ti faci meseria.
Acest text a fost publicat in Flacara Iasului, in editia din 5 mai 2010. L-am postat si aici nu pentru a evidentia textul in sine, ci pentru a scoate in evidenta cateva comentarii a doi dintre cititori:
Ptr Relea
D-nule Relea, exact ca intr-o batalie disperata, ati reinceput sa scrieti. E ca si cum, intra si veteranii in macel, vazand ca ostasii mor unul dupa altul. Puteati sa scrieti mai mult in anii astia. Aveti talent. Va citesc si blogul. Dovediti sensibilitate si cultura. Sunteti un ziarist vechi, inteligent si foarte echilibrat. E pacat ca s-a ajuns aici cu acest ziar, care credeam ca dupa epoca Neamtu-Postu, se va deparazita si va deveni cu adevarat unul de forta. A devenit un ziar onorabil si bun, dar cred ca a pierdut si pentru ca n-a facut concesii ....
Tot Dan Hodnicov
05/05, 21:11
Ultimul tango la Paris
Flacara Iasului seamana cu o echipa de Liga I care joaca spectaculos, dar din lipsa de resurse financiare e condamnata la retrogradare. Jucatorii pleaca pe rand, satui de saracie, nimeni nu are macar bunul simt sa le explice fotbalistilor ramasi daca mai are vreun sens toata nebunia asta. Ati renuntat la multi oameni valorosi dintre colaboratori. Apoi au inceput sa plece si dintre ai vostri. Cati vei mai pleca? Cei ramasi nu mai au nici o motivatie. Si totusi, lupta e frumoasa, disperata si tragica. .... D-zeu sa ajute Flacara... Daca se mai poate ajuta ceva..
Dan Hodnicov
05/05, 21:03
De ce oare
Leonard, articolul tau m-a facut aproape sa plang... Ai dreptate. Dar intr-un fel, e un text emblematic despre situatia actuala a ziarului vostru. Flacara moare frumos, dar moare.. Sau, ar mai fi totusi sanse sa-si revina? Ce au de gand patronii vostri? Daca si voi dispareti din peisajul iesean, vor ramane doar pornografii, santajistii si mediocrii. Pacat. Macar ptr echipa de editorialisti de aici, care cred ca era la un moment dat cea mai tare din targul Esilor. Insa si tu si Ciobotari si Postolea, scrieti foarte bine.. Inca o data, mare pacat..
Un alt pasionat de presa
05/05, 16:59
Cum se simte libertatea presei in Romania? Cei care au cunoscut regimul impuscatului au ceva de povestit. Sunt amintiri interesante, uneori chiar incredibile pentru generatiile care au deschis ochii dupa '90. Dar nu cred ca mai trebuie sa punem in balanta ce a fost atunci. Au trecut 20 de ani si mai bine. Presa e libera in Romania. Mai libera ca acuma n-a fost niciodata. E libera sa moara. E libera sa se stinga, incet, incet ca un opait care nu mai are ulei.
Presa arata bine, dar nu mai sufla. Nici macar nu mai gafaie.
E frumos cand zece ziaristi se aduna si discuta despre libertatea presei. Se spun o gramada de lucruri frumoase, se analizeaza, se trag concluzii, dar in practica problemele raman aceleasi: Exista libertate, dar la ce ne foloseste?
Cred ca sunt aproape 20 de ani de cand am capatat aceasta boala, numita presa. Am incercat, la un moment dat, sa renunt dar boala nu are leac. Am luat-o de multe ori de la capat. De jos. Presa nu e o meserie. E un microb de care nu scapi pana la sfarsitul vietii. E o boala pe care o duci cu tine in mormant. In presa rezista doar nebunii.
Cand am fost infectat cu acest microb, cineva mi-a spus: in presa, banii si celebritatea vin atunci cand nu mai ai nevoie nici de una nici de alta.
Atunci am zambit. Zambesc si acum... In fond, nu vrei decat sa-ti faci meseria.
Acest text a fost publicat in Flacara Iasului, in editia din 5 mai 2010. L-am postat si aici nu pentru a evidentia textul in sine, ci pentru a scoate in evidenta cateva comentarii a doi dintre cititori:
Ptr Relea
D-nule Relea, exact ca intr-o batalie disperata, ati reinceput sa scrieti. E ca si cum, intra si veteranii in macel, vazand ca ostasii mor unul dupa altul. Puteati sa scrieti mai mult in anii astia. Aveti talent. Va citesc si blogul. Dovediti sensibilitate si cultura. Sunteti un ziarist vechi, inteligent si foarte echilibrat. E pacat ca s-a ajuns aici cu acest ziar, care credeam ca dupa epoca Neamtu-Postu, se va deparazita si va deveni cu adevarat unul de forta. A devenit un ziar onorabil si bun, dar cred ca a pierdut si pentru ca n-a facut concesii ....
Tot Dan Hodnicov
05/05, 21:11
Ultimul tango la Paris
Flacara Iasului seamana cu o echipa de Liga I care joaca spectaculos, dar din lipsa de resurse financiare e condamnata la retrogradare. Jucatorii pleaca pe rand, satui de saracie, nimeni nu are macar bunul simt sa le explice fotbalistilor ramasi daca mai are vreun sens toata nebunia asta. Ati renuntat la multi oameni valorosi dintre colaboratori. Apoi au inceput sa plece si dintre ai vostri. Cati vei mai pleca? Cei ramasi nu mai au nici o motivatie. Si totusi, lupta e frumoasa, disperata si tragica. .... D-zeu sa ajute Flacara... Daca se mai poate ajuta ceva..
Dan Hodnicov
05/05, 21:03
De ce oare
Leonard, articolul tau m-a facut aproape sa plang... Ai dreptate. Dar intr-un fel, e un text emblematic despre situatia actuala a ziarului vostru. Flacara moare frumos, dar moare.. Sau, ar mai fi totusi sanse sa-si revina? Ce au de gand patronii vostri? Daca si voi dispareti din peisajul iesean, vor ramane doar pornografii, santajistii si mediocrii. Pacat. Macar ptr echipa de editorialisti de aici, care cred ca era la un moment dat cea mai tare din targul Esilor. Insa si tu si Ciobotari si Postolea, scrieti foarte bine.. Inca o data, mare pacat..
Un alt pasionat de presa
05/05, 16:59
marți, 4 mai 2010
Inima de animal...
O pisica din Turcia incerca sa resusciteze o alta pisica ce a fost calcata de o masina. E greu sa comentezi asa ceva....
duminică, 2 mai 2010
Emotie de primavara (18)
"Decat sa te ratacesti mergand in retragere,mai bine sa te ratacesti mergand inainte. Chiar daca mergi in cerc..."
Leonida Neamtu - Legenda cavalerilor absenti
sâmbătă, 1 mai 2010
Emotie de primavara (17)
"Cateodata iti calci pe marginea inimii, ca sa nu o calci de tot"
Leonida Neamtu - Legenda cavalerilor absenti
Abonați-vă la:
Postări (Atom)