Mai sunt doar câteva zile până ce sărbătorile de iarnă ne vor aduce în pragul unui nou an. Deja goana după cadouri şi aprovizionare ne face să uităm de adevărata frumuseţe a acestor momente. Avem liste cu rude, prieteni şi cunoştinţe cărora „trebuie” să le facem un cadou, o surpriză ca să spunem că am trecut sărbătorile cu bine. E uşor să ne scormonim în buzunare şi în portofele ca să trăim iluzia că facem o surpriza cuiva, că îi dăruim ceva. Ce putem să-i dăruim decât lucruri care, mai devreme sau mai târziu, vor dispărea. Sau pe care şi le-ar permite şi el. Hai să fim sinceri că de multe ori oferim ceva doar pentru că "aşa se face", "că este la modă" sau "că e o tradiţie". Şi apoi ne simţim uşuraţi că a trecut şi momentul ăsta, ne-am achitat de obligaţie, "suntem în rând cu lumea". Nu-i aşa?
Îţi trebuie curaj să poţi să spui cu sinceritate: "Îţi dăruiesc un gând bun şi mă bucur că eşti aici ca să-l primeşti. Sunt fericit că pot să mă gândesc la tine, să te cuprind şi să te mângâi duios în gând. Te ţin acolo ca pe ceva care nu are preţ pentru mine. Îţi mulţumesc că te-ai născut pentru că altfel aş fi fost mai trist astăzi".
Aţi întâlnit mulţi oameni care să poată să spună aşa ceva? Nu cred. Iar tragedia este că există suficient de mulţi oameni care aşteaptă să audă astfel de cuvinte. E una dintre marile surprize pe care ni le rezervă viaţa. E o taină a fiecăruia, pe care nimeni nu are curajul să o aducă la lumină. Dar pentru asta trebuie curaj şi sinceritate atât pentru a oferi un gând bun cât mai ales pentru a primi un gând bun. De aici începe lecţia vieţii: să învăţăm să primim ceea ce ni se oferă.
Încercaţi să schimbaţi măcar un minut din viaţa unui om oferindu-i în dar un gând bun şi o să vedeţi cât de greu este. Dar ce aţi spune dacă cineva ar reuşi să vă schimbe viaţa oferindu-vă un gând bun? Chiar credeţi că nu vi s-a întâmplat niciodată?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu