Am facut greseala sa citesc inainte un comunicat de presa de la o institutie locala, de stat si de partid, cu un mesaj adresat cu ocazia Zilei Internationale a Pensionarului. Si chiar suna ca un mesaj de acuma .... zeci de ani, cand actualii pensionari erau in campul muncii si nici nu visau ca vor primi astazi urari scrise in stilul hei-rup.
As fi vrut sa "mi se rupa" de mesajul respectiv, dar mi s-a rupt asa de bine ca mi-a disparut apetitul pentru scris. Asa ca nu veti afla niciodata ce am vrut sa scriu astazi.
marți, 30 septembrie 2008
luni, 29 septembrie 2008
Inima perfecta
Se povesteste ca intr-o zi, un tanar s-a oprit in centrul unui mare oras si a inceput sa le spuna trecatorilor ca are cea mai frumoasa inima din lume. Nu dupa mult timp, in jurul lui s-au strans o multime de oameni care ii admirau inima: era intr- adevar perfecta! Toti au cazut de acord ca era cea mai frumoasa inima pe care au vazut-o vreodata…
Tanarul era foarte mandru de inima lui si nu contenea sa se laude singur cu ea. Deodata, de multime s-a apropiat un batranel. Cu glas linistit, el a rostit ca pentru sine
- Si totusi, perfectiunea inimii lui nu se compara cu frumusetea inimii mele!
Oamenii au inceput sa-si intoarca privirile spre inima batrnelului. Pana si tanarul a fost curios sa vada inima ce indraznea sa se compare cu inima lui. Era o inima puternica, ale carei batai ritmate se auzeau pana departe. Dar era plina de cicatrice, si erau locuri unde bucati din ea fusesera inlocuite cu altele care nu se potriveau chiar intru totul, liniile de unire dintre bucatile straine si inima batranului fiind sinuoase, chiar colturoase pe alocuri. Ba, mai mult, din loc in loc lipseau bucati intregi, lasand sa se vada rani larg deschise, inca sangerande.
-Cum poate spune ca are o inima mai frumoasa? isi sopteau uimiti oamenii.
- Cred ca glumesti, spuse tanarul dupa ce a examinat atent inima batranelului. Priveste la inima mea, este perfecta! Pe cand a ta este toata o rana, numai lacrimi si durere.
- Da, a spus bland batranul. Inima ta arata perfect, dar nu mi-as schimba niciodata inima cu a ta. Vezi tu, fiecare cicatrice de pe inima mea reprezinta o persoana careia i-am daruit dragostea mea: rup o bucata din inima mea si i-o dau omului de langa mine, care adesea imi da in schimb, o bucata din inima lui, ce se potriveste in locul ramas gol in inima mea. Dar pentru ca bucatile nu sunt masurate la milimetru, raman margini colturoase, pe care eu le pretuiesc nespus de mult, deoarece imi amintesc de dragostea pe care am impartasit-o cu cel de langa mine. Uneori am daruit bucati din inima mea unor oameni care nu mi-au dat nimic in schimb, nici macar o bucatica din inima lor… Acestea sunt ranile deschise din inima mea, pentru ca a-i iubi pe cei din jurul tau implica intotdeauna un oarecare risc. Si desi aceste rani sangereaza inca si ma dor, ele imi amintesc de dragostea pe care o am pana si pentru acesti oameni. Cine stie, s-ar putea ca intr-o zi sa se ntoarca la mine si sa-mi umple locurile goale cu bucati din inimile lor… Intelegi, acum, dragul meu, care este adevarata frumusete a inimii? a incheiat cu glas domol si zambet cald batranelul.
Tanarul a ramas tacut deoparte, cu obrazul scaldat in lacrimi. S-a apropiat apoi timid de batran, a rupt o bucata din inima lui perfecta si i-a ntins-o cu maini tremurande. Batranul i-a primit bucata si a pus-o in inima lui. A rupt, apoi, o bucata din inima brazdata de cicatrice si i-a intins-o tanarului. Se potrivea, dar nu perfect, pentru ca marginile erau cam colturoase.
Tanarul si-a privit inima, care nu mai era perfecta, dar care acum era mai frumoasa ca niciodata, fiindca in inima candva perfecta pulsa de-acum dragoste din inima batranului. Cei doi s-au imbratisat, si-au zambit si au pornit impreuna la drum.
Cat de trist trebuie sa fie sa mergi pe calea vietii cu o inima intreaga in piept… O inima perfecta, dar lipsita de frumusete… Inima ta cum este? O poti imparti cu altii?
Sursa: http://www.damaideparte.ro/
Tanarul era foarte mandru de inima lui si nu contenea sa se laude singur cu ea. Deodata, de multime s-a apropiat un batranel. Cu glas linistit, el a rostit ca pentru sine
- Si totusi, perfectiunea inimii lui nu se compara cu frumusetea inimii mele!
Oamenii au inceput sa-si intoarca privirile spre inima batrnelului. Pana si tanarul a fost curios sa vada inima ce indraznea sa se compare cu inima lui. Era o inima puternica, ale carei batai ritmate se auzeau pana departe. Dar era plina de cicatrice, si erau locuri unde bucati din ea fusesera inlocuite cu altele care nu se potriveau chiar intru totul, liniile de unire dintre bucatile straine si inima batranului fiind sinuoase, chiar colturoase pe alocuri. Ba, mai mult, din loc in loc lipseau bucati intregi, lasand sa se vada rani larg deschise, inca sangerande.
-Cum poate spune ca are o inima mai frumoasa? isi sopteau uimiti oamenii.
- Cred ca glumesti, spuse tanarul dupa ce a examinat atent inima batranelului. Priveste la inima mea, este perfecta! Pe cand a ta este toata o rana, numai lacrimi si durere.
- Da, a spus bland batranul. Inima ta arata perfect, dar nu mi-as schimba niciodata inima cu a ta. Vezi tu, fiecare cicatrice de pe inima mea reprezinta o persoana careia i-am daruit dragostea mea: rup o bucata din inima mea si i-o dau omului de langa mine, care adesea imi da in schimb, o bucata din inima lui, ce se potriveste in locul ramas gol in inima mea. Dar pentru ca bucatile nu sunt masurate la milimetru, raman margini colturoase, pe care eu le pretuiesc nespus de mult, deoarece imi amintesc de dragostea pe care am impartasit-o cu cel de langa mine. Uneori am daruit bucati din inima mea unor oameni care nu mi-au dat nimic in schimb, nici macar o bucatica din inima lor… Acestea sunt ranile deschise din inima mea, pentru ca a-i iubi pe cei din jurul tau implica intotdeauna un oarecare risc. Si desi aceste rani sangereaza inca si ma dor, ele imi amintesc de dragostea pe care o am pana si pentru acesti oameni. Cine stie, s-ar putea ca intr-o zi sa se ntoarca la mine si sa-mi umple locurile goale cu bucati din inimile lor… Intelegi, acum, dragul meu, care este adevarata frumusete a inimii? a incheiat cu glas domol si zambet cald batranelul.
Tanarul a ramas tacut deoparte, cu obrazul scaldat in lacrimi. S-a apropiat apoi timid de batran, a rupt o bucata din inima lui perfecta si i-a ntins-o cu maini tremurande. Batranul i-a primit bucata si a pus-o in inima lui. A rupt, apoi, o bucata din inima brazdata de cicatrice si i-a intins-o tanarului. Se potrivea, dar nu perfect, pentru ca marginile erau cam colturoase.
Tanarul si-a privit inima, care nu mai era perfecta, dar care acum era mai frumoasa ca niciodata, fiindca in inima candva perfecta pulsa de-acum dragoste din inima batranului. Cei doi s-au imbratisat, si-au zambit si au pornit impreuna la drum.
Cat de trist trebuie sa fie sa mergi pe calea vietii cu o inima intreaga in piept… O inima perfecta, dar lipsita de frumusete… Inima ta cum este? O poti imparti cu altii?
Sursa: http://www.damaideparte.ro/
duminică, 28 septembrie 2008
Gand de toamna (4)
"Gand de consolare: nu conteaza actiunile pe care le facem, ci gandul cu care le-am facut."
(Cesare Pavese - Meseria de a trai)
sâmbătă, 27 septembrie 2008
Gand de toamna (3)
"Vine o vreme cand ne dam seama ca tot ceea ce facem va deveni la timpul sau amintire. Este maturitatea. Pentru a ajunge la ea trebuie sa ai amintiri"
(Cesare Pavese - Meseria de a trai)
vineri, 26 septembrie 2008
Un blog pentru barbati: "De ce urâm bărbaţii"
Deoarece sunt nou pe aici, mai trec si eu cu mouse-ul de la un link la altul. Si am descoperit zilele trecute un blog care mi-a placut: De ce urâm bărbaţii. Este un blog scris de o femeie pentru femei, dar cred ca este mai interesant pentru barbati. Ca sa stie ce gandesc femeile despre ei.
"De fiecare dată când te dai peste cap să-i faci pe plac unei femei, imaginează-ţi-o rezemată într-un umăr de tocul uşii, privindu-te cu o sprânceană ridicată şi un zâmbet batjocoritor în colţul gurii, cu un picior petrecut peste celălalt, învârtindu-şi cheile în jurul unui deget. După ce se va distra privindu-te cum faci tumbe şi respiri accelerat cu limba scoasă ca un căţeluş gata să facă tot ce-şi doreşte stăpâna, o să te închidă în casă şi-o să dispară în noapte." Continuarea e chiar foarte interesanta. Cititi aici.
Totusi, in ultimele posturi, autoare pare sa nu fie in apele ei. Dar cititi textele mai vechi. Chiar merita. Pe mine ma distreaza si ma relaxeaza.
"De fiecare dată când te dai peste cap să-i faci pe plac unei femei, imaginează-ţi-o rezemată într-un umăr de tocul uşii, privindu-te cu o sprânceană ridicată şi un zâmbet batjocoritor în colţul gurii, cu un picior petrecut peste celălalt, învârtindu-şi cheile în jurul unui deget. După ce se va distra privindu-te cum faci tumbe şi respiri accelerat cu limba scoasă ca un căţeluş gata să facă tot ce-şi doreşte stăpâna, o să te închidă în casă şi-o să dispară în noapte." Continuarea e chiar foarte interesanta. Cititi aici.
Totusi, in ultimele posturi, autoare pare sa nu fie in apele ei. Dar cititi textele mai vechi. Chiar merita. Pe mine ma distreaza si ma relaxeaza.
joi, 25 septembrie 2008
Nicusor Paduraru a intrat in blogosfera
Fostul prefect, Nicusor Paduraru, a intrat in blogosfera.
"Va anunt ca de astazi ne putem regasi si pe blog la adresa http://www.nicusorpaduraru.ro/. Va astept pentru polemici si lucruri nespuse... " spune acesta intr-un mail trimis ziaristilor.
"Va anunt ca de astazi ne putem regasi si pe blog la adresa http://www.nicusorpaduraru.ro/. Va astept pentru polemici si lucruri nespuse... " spune acesta intr-un mail trimis ziaristilor.
Atunci, spor la scris!
miercuri, 24 septembrie 2008
Gasca politica este in criza
Mai tineti minte care era argumentul parlamentarilor pentru a nu fi introdus votul uninominal? Aproape toti spuneau ca in felul acesta orice actor, cantaret, manelist si alt gen de vedeta locala ar putea ajunge in Parlament. Iata insa ca tot partidele vin sa ne bage pe gat vedete mai mult sau mai putin expirate. De exemplu: Florin Calinescu, Szobi Cseh, Nicolae Furdui Iancu, Zavoranca si altii de care nu-mi amintesc acuma. Daca au ajuns sa faca asa ceva asta inseamna ca partidele chiar nu au, pe plan local, oameni care sa fie cunoscuti de comunitate. Si asta arata cat de bolnava este clasa politica. De fapt cred ca gresesc daca spun clasa politica. E vorba mai degraba de gasca politica.
luni, 22 septembrie 2008
Zile de noiembrie
Poate stie cineva si-mi spune si mie de unde or fi aparut asa de brusc zilele astea de noiembrie? Dupa o saptamana de ploi si frig deja am senzatia ca povestea cu sfarsitul lumii n-a fost chiar o gluma. Pai ce, credeti ca "sfarsitul lumii" vine asa si stinge lumina pentru toata lumea? Nu dragilor, vine lent ca sa aiba timp sa ne patrunda in oase. Si pentru a fi in ton cu ceea ce-i afara va propun sa-l ascultam pe Nicu Alifantis si versurile bacoviene.
Nicu Alifantis - SINGUR, SINGUR
Nicu Alifantis - SINGUR, SINGUR
duminică, 21 septembrie 2008
Gand de toamna (2)
"Si asteptarea este o ocupatie. A nu astepta nimic este groaznic."
Cesare Pavese
(Meseria de a trai)
sâmbătă, 20 septembrie 2008
Gand de toamna (1)
"In fond, secretul vietii este sa facem ca si cum am avea ceea ce atat de dureros ne lipseste."
Cesare Pavese
(Meseria de a trai)
joi, 18 septembrie 2008
Steaua, Dinamo si Rapid ar trebui sa se teama
Nu ma pricep la fotbal, dar devine interesant cum echipele romanesti cotate cu sansa a doua au obtinut rezultate mai bune decat echipele din fruntea clasamentului. Am impresia ca Steaua, Dinamo si Rapid ar trebui sa se teama pentru meciurile din campionat. Daca, bineinteles, meciurile se joaca pe gazon. Deocamdata pentru Vaslui, Urziceni si Cluj a fost doar incalzirea.
miercuri, 17 septembrie 2008
Fara cuvinte
STEFAN IORDACHE - Ce cauti tu in viata mea !?
Stefan Iordache - Cantec de Craciun
Stefan Iordache - Sa-mi Canti Cobzare
Sanda Ladosi & Stefan Iordache - Si intre noi mai e un pas...
Sanda Ladosi & Stefan Iordache - Eu vreau sa-ti spun ca te ador
Sanda Ladosi & Stefan Iordache - In dragoste sa nu-ti para rau
marți, 16 septembrie 2008
Primar si politician ajunge orice maimutoi
Cica ministrul invatamantului, Cristian Adomnitei, inca liberal, i-a intrebat pe elevii de la tara daca vor sa devina primari. Si copiii, nestiind ce meserie e asta, au spus "Da". Ei bine, atunci Adomnitei i-a sfatuit sa invete bine. Pai ce avea sa le spuna, ca doar el e patit: daca n-a invatat, n-a ajuns primar. Daca i-ar fi pasat cu adevarat de acei copii, atunci Adomnitei le-ar fi spus sa invete o meserie. Ca primar si politician ajunge orice maimutoi.
luni, 15 septembrie 2008
Cu maimuta la deschiderea anului scolar
Astazi am vrut sa ajung si eu la deschiderea noului an scolar, la liceul unde am invatat. Mai ales ca a devenit Colegiul National "Mihai Eminescu". Si m-am trezit pe la 7,00, mi-am facut o cafea, am luat vreo trei inghitituri fierbinti pe care le-am simtit pana in matze, dupa care m-a cuprins brusc asa o greata, ca abia ma miscam prin casa. Si nu era o greata de la cafea ori de la faptul ca am dormit prost. Era greata pe care ti-o da o anume situatie si care te obliga sa lipsesti de la un eveniment care putea fi emotionant.
O gramada de stiri anuntau faptul ca aproape toti politicienii vor fi prezenti pe la vreo scoala sa-i vada elevii si mai ales parintii acestora. Ca doar vin alegerile. Politicienii la deschiderea anului scolar seamana cu maimuta de pe plaja care pentru ca nu poate inota sau nu se poate bronza are un singur scop: sa se fotografieze lumea cu ea. Stiti cum se zice: "Ultima filmare cu maimuta de la mare!"
Cam acelasi lucru se intampla si cu politicienii nostri: isi anunta sosirea la vreo scoala, directorii trebuie sa se conformeze, ca doar conteaza in ce partid esti daca vrei sa ai fonduri pentru scoala, se mobilizeaza poporul, se pregatesc discursuri, se aduc copii bucalati in primele randuri si gata, festivitatea e in toi. E singurul moment in care politicienii pot fi vazuti la scoala. In rest nu-i intereseaza prea mult. Educatia nu-i un domeniul din care sa iasa bani, spaga, pesches, bacsis sau cum vreti sa-i mai spuneti. Decat daca vine vorba de renovari sau reconstructii de sedii. De aici ies bani tot inainte. Mai ales ca, de obicei, se lucreaza repede si prost.
Ca sa ma intorc la subiect, astazi, politicienii romani au mers la scoala, au vorbit poporului, s-au lasat pozati cu elevii, au scos panglici pe nas si promisiuni de doi lei sa-i vada multimea in toata prostia si goliciunea lor. Astia chiar cred ca ne prostesc de la obraz.
In rest, din motive de greata, am renuntat sa mai merg la deschiderea anului scolar si sa-i dau posibilitatea vreunui politician sa se pozeze alaturi de mine. Mai ales ca se anutase unul care cu siguranta ca nu venea cu mana goala: mai lua vreo doi cu el.
O gramada de stiri anuntau faptul ca aproape toti politicienii vor fi prezenti pe la vreo scoala sa-i vada elevii si mai ales parintii acestora. Ca doar vin alegerile. Politicienii la deschiderea anului scolar seamana cu maimuta de pe plaja care pentru ca nu poate inota sau nu se poate bronza are un singur scop: sa se fotografieze lumea cu ea. Stiti cum se zice: "Ultima filmare cu maimuta de la mare!"
Cam acelasi lucru se intampla si cu politicienii nostri: isi anunta sosirea la vreo scoala, directorii trebuie sa se conformeze, ca doar conteaza in ce partid esti daca vrei sa ai fonduri pentru scoala, se mobilizeaza poporul, se pregatesc discursuri, se aduc copii bucalati in primele randuri si gata, festivitatea e in toi. E singurul moment in care politicienii pot fi vazuti la scoala. In rest nu-i intereseaza prea mult. Educatia nu-i un domeniul din care sa iasa bani, spaga, pesches, bacsis sau cum vreti sa-i mai spuneti. Decat daca vine vorba de renovari sau reconstructii de sedii. De aici ies bani tot inainte. Mai ales ca, de obicei, se lucreaza repede si prost.
Ca sa ma intorc la subiect, astazi, politicienii romani au mers la scoala, au vorbit poporului, s-au lasat pozati cu elevii, au scos panglici pe nas si promisiuni de doi lei sa-i vada multimea in toata prostia si goliciunea lor. Astia chiar cred ca ne prostesc de la obraz.
In rest, din motive de greata, am renuntat sa mai merg la deschiderea anului scolar si sa-i dau posibilitatea vreunui politician sa se pozeze alaturi de mine. Mai ales ca se anutase unul care cu siguranta ca nu venea cu mana goala: mai lua vreo doi cu el.
duminică, 14 septembrie 2008
Paradoxul vremurilor noastre
de Octavian Paler
Paradoxul vremurilor noastre in istorie este ca avem:
cladiri mai mari,
dar suflete mai mici;
autostrazi mai largi,
dar minti mai inguste.
Cheltuim mai mult,
dar avem mai putin;
cumparam mai mult,
dar ne bucuram mai putin.
Avem case mai mari,
dar familii mai mici,
Avem mai multe accesorii,
dar mai putin timp;
avem mai multe functii,
dar mai putina minte,
mai multe cunostinte,
dar mai putina judecata;
mai multi expertisi totusi mai multe probleme,
mai multa medicina,
dar mai putina sanatate.
Bem prea mult, fumam prea mult,
Cheltuim prea nesabuit,
Radem prea putin,
Conducem prea repede,
Ne enervam prea tare,
Ne culcam prea tarziu,
ne sculam prea obositi,
Citim prea putin,
ne uitam prea mult la televizor
si ne rugam prea rar.
Ne-am multiplicat averile,
dar ne-am redus valorile.
Vorbim prea mult,
iubim prea rarsi uram prea des.
Am invatat cum sa ne castigam existenta,
dar nu cum sa ne facem o viata,
Am adaugat ani vietii si nu viata anilor.
Am ajuns pana la luna si inapoi, dar avem probleme
cand trebuie sa traversam strada sa facem cunostinta cu un vecin.
Am cucerit spatiul cosmic, dar nu si pe cel interior.
Am facut lucruri mai mari, dar nu si mai bune.
Am curatat aerul, dar am poluat solul.
Am cucerit atomul, dar nu si prejudecatile noastre.
Scriem mai mult, dar invatam mai putin.
Planuim mai multe, dar realizam mai putine.
Am invatat sa ne grabim, dar nu si sa asteptam.
Am construit mai multe calculatoare:
sa detina mai multe informatii,
sa produca mai multe copii ca niciodata,
dar comunicam din ce in ce mai putin.
Acestea sunt vremurile fast-food-urilor si digestiei incete;
oamenilor marisi caracterelor meschine;
profiturilor rapide
si relatiilor superficiale.
Acestea sunt vremurile in care avem doua venituri,
Dar mai multe divorturi,
Case mai frumoase,
dar camine destramate.
Acestea sunt vremurile in care avem excursii rapide,
scutece de unica folosinta,
moralitate de doi bani,
aventuri de-o noapte,
corpuri supraponderale
si pastile care iti induc orice stare,
de la bucurie, la liniste si la moarte.
Sunt niste vremuri in care sunt prea multe vitrine,
dar nimic in interior.
Vremuri in care tehnologia iti poate aduce aceasta scrisoare
si in care poti decide
fie sa impartasesti acest punct de vedere,
fie sa stergi aceste randuri.
Aminteste-ti sa-ti petreci timp cu persoanele iubite,
Pentru ca nu vor fi langa tine o eternitate.
Aminteste-ti sa spui o vorba buna copilului care te veneraza,
pentru ca acel copil va creste curand
si va pleca de langa tine.
Aminteste-ti sa-l imbratisezi cu dragoste pe cel de langa tine
pentru ca aceasta este singura comoara pe care o poti oferi cu inima
si nu te costa nimic.
Aminteste-ti sa spui "TE IUBESC"
partenerului si persoanelor pe care le indragesti,
dar mai ales sa o spui din inima.
O sarutare si o imbratisare vor alina durerea
Atunci cand sunt sincere.
Aminteste-ti sa-i tii pe cei dragi de mana
si sa pretuiesti acel moment
pentru ca intr-o zi acea persoana nu va mai fi langa tine.
Fa-ti timp sa iubesti,
fa-ti timp sa vorbesti,
fa-ti timp sa impartasesti gandurile pretioase pe care le ai.
Paradoxul vremurilor noastre in istorie este ca avem:
cladiri mai mari,
dar suflete mai mici;
autostrazi mai largi,
dar minti mai inguste.
Cheltuim mai mult,
dar avem mai putin;
cumparam mai mult,
dar ne bucuram mai putin.
Avem case mai mari,
dar familii mai mici,
Avem mai multe accesorii,
dar mai putin timp;
avem mai multe functii,
dar mai putina minte,
mai multe cunostinte,
dar mai putina judecata;
mai multi expertisi totusi mai multe probleme,
mai multa medicina,
dar mai putina sanatate.
Bem prea mult, fumam prea mult,
Cheltuim prea nesabuit,
Radem prea putin,
Conducem prea repede,
Ne enervam prea tare,
Ne culcam prea tarziu,
ne sculam prea obositi,
Citim prea putin,
ne uitam prea mult la televizor
si ne rugam prea rar.
Ne-am multiplicat averile,
dar ne-am redus valorile.
Vorbim prea mult,
iubim prea rarsi uram prea des.
Am invatat cum sa ne castigam existenta,
dar nu cum sa ne facem o viata,
Am adaugat ani vietii si nu viata anilor.
Am ajuns pana la luna si inapoi, dar avem probleme
cand trebuie sa traversam strada sa facem cunostinta cu un vecin.
Am cucerit spatiul cosmic, dar nu si pe cel interior.
Am facut lucruri mai mari, dar nu si mai bune.
Am curatat aerul, dar am poluat solul.
Am cucerit atomul, dar nu si prejudecatile noastre.
Scriem mai mult, dar invatam mai putin.
Planuim mai multe, dar realizam mai putine.
Am invatat sa ne grabim, dar nu si sa asteptam.
Am construit mai multe calculatoare:
sa detina mai multe informatii,
sa produca mai multe copii ca niciodata,
dar comunicam din ce in ce mai putin.
Acestea sunt vremurile fast-food-urilor si digestiei incete;
oamenilor marisi caracterelor meschine;
profiturilor rapide
si relatiilor superficiale.
Acestea sunt vremurile in care avem doua venituri,
Dar mai multe divorturi,
Case mai frumoase,
dar camine destramate.
Acestea sunt vremurile in care avem excursii rapide,
scutece de unica folosinta,
moralitate de doi bani,
aventuri de-o noapte,
corpuri supraponderale
si pastile care iti induc orice stare,
de la bucurie, la liniste si la moarte.
Sunt niste vremuri in care sunt prea multe vitrine,
dar nimic in interior.
Vremuri in care tehnologia iti poate aduce aceasta scrisoare
si in care poti decide
fie sa impartasesti acest punct de vedere,
fie sa stergi aceste randuri.
Aminteste-ti sa-ti petreci timp cu persoanele iubite,
Pentru ca nu vor fi langa tine o eternitate.
Aminteste-ti sa spui o vorba buna copilului care te veneraza,
pentru ca acel copil va creste curand
si va pleca de langa tine.
Aminteste-ti sa-l imbratisezi cu dragoste pe cel de langa tine
pentru ca aceasta este singura comoara pe care o poti oferi cu inima
si nu te costa nimic.
Aminteste-ti sa spui "TE IUBESC"
partenerului si persoanelor pe care le indragesti,
dar mai ales sa o spui din inima.
O sarutare si o imbratisare vor alina durerea
Atunci cand sunt sincere.
Aminteste-ti sa-i tii pe cei dragi de mana
si sa pretuiesti acel moment
pentru ca intr-o zi acea persoana nu va mai fi langa tine.
Fa-ti timp sa iubesti,
fa-ti timp sa vorbesti,
fa-ti timp sa impartasesti gandurile pretioase pe care le ai.
sâmbătă, 13 septembrie 2008
Am vazut LUP-ul intre oi
Saptamana trecuta eram pe Transfagarasan. Si la un moment dat am vazut LUP-ul intre oi. Daca nu ma credeti, priviti fotografia.
joi, 11 septembrie 2008
Un oras fara caini pe strazi
Apropo de gaurile negre din textul de ieri. Am stat, saptamana trecuta, cateva zile in Brasov. Stiti ce m-a uimit in primul rand? Nu sunt caini vagabonzi. Sau comunitari, dupa cum li se mai spune pe la noi. Asta arata ca se poate ca intr-un oras din Romania sa nu existe caini fara stapan pe strazi. Mai mult, n-am vazut nici cersetori. Si nu cred ca s-au ascuns toti pentru ca era Festivalul acela de doi lei. Sau de doi cerbi, cam asa ceva.
miercuri, 10 septembrie 2008
Gaura neagra a conservatorilor
Cand vad cum prostia iese in strada, nu ma pot abtine sa nu o arat cu degetul. Ieri, senatorul Marinescu, de la partidul cu trei antene, s-a speriat asa de tare de "sfarsitul lumii" incat a scos in strada vreo cativa pensionari pe care i-a convins ca daca va fi continuat nu-stiu-ce experiment, ne vor inghiti gaurile negre.
Pana la urma gaurile negre se vad in buzunarele pensionarilor sau in turul pantalonilor in care isi infig coltii cainii maidanezi protejati de o lege promovata de acelasi lider conservator, numit mai sus.
Si ca sa fiu mai explicit, iata si o poza cu o gaura neagra ce ii va inghiti pe liderii conservatori care, din plictiseala si prostie, confunda big-bang-ul cu big-fâs-ul.
Asa ca stati linistiti, nu vine 'sfarsitul lumii' cand viseaza toti prostii.
N-am vrut sa ma prinda sfarsitul lumii fara sa am blog
Iata ca tot s-a anuntat sfarsitul lumii pentru azi la ora 10,30 cand niste baieti destepti vor sa faca nu-stiu-ce experiment care, cica, ar putea sa ne taie apetitul pentru viitor. Asa ca m-am gandit sa nu ma prinda sfarsitul lumii fara un blog personal. O sa ma intrebati, sau o sa va intrebati, de ce "Colivia cu papagali". Cei care ma cunosc de mai mult timp stiu ca acesta era titlul unei rubrici pe care am folosit-o pentru a publica texte de opinie in diverse ziare la care am lucrat sau am colaborat. Si pentru ca imi place asa de mult, nu vreau sa renunt la acest titlu. Si trebuie sa recunoasteti ca suna bine. In fond, fiecare are o "pasarica" a lui, iar unii au chiar si o colivie intreaga. Asa ca nu vad de ce eu n-as putea avea o colivie cu papagali.
PS: Marius, acuma putem sa facem un schimb de linkuri.
PS: Marius, acuma putem sa facem un schimb de linkuri.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)