Vis de iarna (3)

CINE MOARE?

de Pablo Neruda

Moare cate putin cine se transforma in sclavul
obisnuintei, urmand in fiecare zi aceleasi
traiectorii; cine nu-si schimba existenta; cine nu
risca sa construiasca ceva nou; cine nu vorbeste cu
oamenii pe care nu-i cunoaste.

Moare cate putin cine-si face din televiziune un guru.
Moare cate putin cine evita pasiunea, cine prefera
negrul pe alb si punctele pe "i" in locul unui
vartej de emotii, acele emotii care invata ochii sa staluceasca,
oftatul sa surada si care elibereaza sentimentele inimii.

Moare cate putin cine nu pleaca atunci cand este
nefericit in lucrul sau; cine nu risca certul pentru incert pentru a-si indeplini un vis; cine
nu-si permite macar o data in viata sa nu asculte sfaturile "responsabile".
Moare cate putin cine nu calatoreste; cine nu citeste; cine nu asculta muzica; cine nu cauta harul din el insusi.

Moare cate putin cine-si distruge dragostea; cine nu se lasa ajutat
Moare cate putin cine-si petrece zilele plangandu-si de mila si
detestand ploaia care nu mai inceteaza.
Moare cate putin cine abandoneaza un proiect inainte de a-l fi inceput; cine nu intreaba
de frica sa nu se faca de ras si cine nu raspunde chiar daca cunoaste intrebarea.
Evitam moartea cate putin, amintindu-ne intotdeauna ca "a fi viu" cere un efort mult mai mare decat simplul fapt de a respira.
Doar rabdarea cuminte ne va face sa cucerim o fericire splendida.
Totul depinde de cum o traim...
Daca va fi sa te infierbanti, infierbanta-te la soare
Daca va fi sa inseli, inseala-ti stomacul.
Daca va fi sa plangi, plange de bucurie.
Daca va fi sa minti, minte in privinta varstei tale.
Daca va fi sa furi, fura o sarutare.
Daca va fi sa pierzi, pierde-ti frica.
Daca va fi sa simti foame, simte foame de iubire.
Daca va fi sa doresti sa fii fericit, doreste-ti in fiecare zi...

Vis de iarna (2)

Casatoria este triumful imaginatiei asupra inteligentei. A doua casatorie este triumful sperantei asupra experientei.

(Oscar Wilde)

Vis de iarna (1)

"Crestinismul a facut mult pentru dragoste, facand din ea un pacat"

Anatole France

Vis de toamna (25)

"Ca o piesa de teatru, asa este viata: nu intereseaza cat de mult a tinut, ci cat de frumos s-a desfasurat."

Seneca

Vis de toamna (24)

Viata e ca o inghetata. Bucura-te de ea inainte sa se topeasca.

(Cine o fi spus prima data asta?)

Vis de toamna (23)

"In orice situatie, cel mai bun lucru pe care il poti face este lucrul corect; urmatorul cel mai bun lucru pe care il poti face este lucrul gresit; cel mai rau lucru pe care il poti face este sa nu faci nimic."

Theodore Roosevelt

Vis de toamna (22)

Vara promisa - Stefan Hrusca

Acorduri:
Strofa: mi la / Si7 Sol / mi la / Si7 mi (x2)
Refren: la Re7 Sol mi / la Si7 mi Mi (x2)
SAU
Strofa: la re7 / Sol7 Do / la re / Mi7 la (x2)
Refren: re Sol7 Do la / re Mi7 la La (x2)

1. Te-as fi iubit cum n-ai mai fost
Ca un soldat in plin razboi
Dar uite, ploua fara rost
Iar intre noi
Ca intr-o gara nu stiu cum
Cand unul vine, altu-i dus
Si ratacim pe-acelasi drum
In sens opus

R: Ne rascoleste timpul, femeie
Pe un peron vechi de gara
Tu Iliada, eu Odisee
Scrisa de mult intr-o vara

2. Te-as fi iubit ca un pandar
Iesit la drum in calea ta
Dar zilnic trece si-n zadar
Altcineva
Suntem si noi ca doua punti
Pe apa unui singur dor
Dar despartiti de niste munti
Intamplator

3. Ca un copil te-as fi iubit
Ce fura mere din vecini
Uitand ca totul e pazit
De-un gard cu spini
Dar vara ce ne-a logodit
Murmur de flori impurpurat
Ori a plecat, ori n-a venit
Cu-adevarat


Versuri: Dan Verona

Vis de toamna (21)

Vis de toamna (20)

Vasile Seicaru - Actorul

Vezi mai multe video din muzica

Adrian Paunescu - La adio

Se afla litere si farduri

Si niste munti sunt intre noi
Dosare-nchise, triste garduri
Si nici nu o sa mai vina apoi.
In pragul iernii absolute
Saruta-mi tampla alba, hai
Si-apoi scufunda-te si du-te
In orizontul altui grai.

Nici nu pot nimic sa-ti spun
Pe curand sau ramas bun
Aparu, numai nu, la adio tu.

De ce sa iti spun la revedere ?
N-as mai avea nici un motiv
"Adio" drepturile-si cere
Ca te-am pierdut ddefinitiv.
Si de la mine pana la tine
Cuvantul insusi va-ngheta
Nici sa te strig nu stiu prea bine
Iubita mea, pierduta mea.

Cand te-am vazut ultima oara
Stiai si tu, plangeai si tu
Si-ai plecat cu tot cu gara
Nici tren nu mai exista, nu.
Eu m-am intors inca o data
Vroiam sa vin pe urma ta
Dar unde-i linia ferata
Parca a luat-o cineva.

Eu ti-as mai spune amanunte
Destinul de-as putea sa il schimb
Iubita mea de peste munte
Iubita mea de peste timp.
Pe cea de atunci nu o voi gasi-o
Si eu acela am murit
Sub cinic nuclear adio
Noi bietul cuplu parjolit.