” Să vă spun ceva amuzant. Mă caută într-o zi la telefon un domn din Chicago. Un roman în casa căruia am fost în urmă cu vre-o unsprezece ani. Din vorbă în vorbă, d-l Bălan mă felicită pentru un text apărut într-o publicaţie romanească din America; text preluat de pe Internet şi “din cateva jurnale din ţară” îmi precizează interlocutorul meu. Pana atunci discutasem banalitaţi. Presimţind că e ceva în neregulă, îi cer domnului Bălan lămuriri. “Despre ce text e vorba? Nu cumva se cheamă “Paradoxul vremurilor noastre”? (Cu vre-o jumătate de an în urmă, m-am trezit cu o revistă din Canada care publica, sub semnătura mea şi chiar cu poza mea alături, un text care nu-mi aparţinea, avand acel titlu.) “Nu, nu, zice domnul din Chicago, convins că-mi face plăcere să aflu noutatea. Se cheamă Interviu cu Dumnezeu”. Am rămas blocat. Apoi, asigurandu-l pe cel care-mi daduse “vestea” că n-am fost niciodată în Ceruri, l-am rugat să-mi trimită şi mie “interviul”, ca să văd cum m-am comportat în calitate de reporter metafizic.
Omul mi-a trimis un xerox. Iată, vi-l reproduc.
Interviu cu Dumnezeu, de Octavian Paler
- Ai vrea să îmi iei un interviu, deci…zise Dumnezeu?
-Daca ai timp.… am raspuns eu.
Dumnezeu a zâmbit, spunând:
-Timpul meu este eternitatea. Ce intrebari ai vrea sa-mi pui?
-Ce te surprinde cel mai mult la oameni?
Dumnezeu a raspuns:
-Faptul ca se plictisesc de copilarie, se grabesc sa creasca, apoi iarasi tânjesc sa fie copii; că îsi pierd sanatatea ca sa faca bani si apoi îsi cheltuiesc banii ca sa-si refaca sanatatea; faptul ca se gandesc cu teama la viitor si uita prezentul iar astfel nu traiesc nici prezentul nici viitorul; ca traiesc ca si cum nu ar muri niciodata si mor ca si cum nu ar fi trait.
Dumnezeu mi-a luat mana si am stat tacuti un timp. Apoi am intrebat:
-Ca un parinte, care sunt câteva din lectiile de viata, pe care ai dori sa le învete copiii Tai?
-Sa invete ca dureaza doar cateva secunde sa deschida rani profunde in inima celor pe care ii iubesc si ca dureaza mai multi ani ca acestea sa se vindece; sa invete ca un om bogat nu este acela care are cel mai mult ci acela care are nevoie de cel mai putin; sa invete ca exista oameni care ii iubesc dar pur si simplu nu stiu sa-si exprime sentimentele; sa invete ca doi oamnei se pot uita la acelasi lucru si ca pot sa-l vada in mod diferit;
sa invete ca nu este suficient sa-i ierte pe ceilalti si ca de asemenea trebuie sa se ierte pe ei insisi.
-Multumesc pentru timpul acordat..am zis umil. Ar mai fi ceva : ce ai dori ca oamenii sa stie ?
Dumnezeu m-a privit zâmbind şi a zis:
-Doar faptul ca sunt aici, intotdeuna…”
Sursa: poeziitinere.wordpress
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu