Trecu si ziua internationala a presei. Nu stiu daca a fost sarbatoare sau nu. Nu stiu daca cel putin in Romania mai merita sa ne aducem aminte despre asta.
Cum se simte libertatea presei in Romania? Cei care au cunoscut regimul impuscatului au ceva de povestit. Sunt amintiri interesante, uneori chiar incredibile pentru generatiile care au deschis ochii dupa '90. Dar nu cred ca mai trebuie sa punem in balanta ce a fost atunci. Au trecut 20 de ani si mai bine. Presa e libera in Romania. Mai libera ca acuma n-a fost niciodata. E libera sa moara. E libera sa se stinga, incet, incet ca un opait care nu mai are ulei.
Presa arata bine, dar nu mai sufla. Nici macar nu mai gafaie.
E frumos cand zece ziaristi se aduna si discuta despre libertatea presei. Se spun o gramada de lucruri frumoase, se analizeaza, se trag concluzii, dar in practica problemele raman aceleasi: Exista libertate, dar la ce ne foloseste?
Cred ca sunt aproape 20 de ani de cand am capatat aceasta boala, numita presa. Am incercat, la un moment dat, sa renunt dar boala nu are leac. Am luat-o de multe ori de la capat. De jos. Presa nu e o meserie. E un microb de care nu scapi pana la sfarsitul vietii. E o boala pe care o duci cu tine in mormant. In presa rezista doar nebunii.
Cand am fost infectat cu acest microb, cineva mi-a spus: in presa, banii si celebritatea vin atunci cand nu mai ai nevoie nici de una nici de alta.
Atunci am zambit. Zambesc si acum... In fond, nu vrei decat sa-ti faci meseria.
Acest text a fost publicat in Flacara Iasului, in editia din 5 mai 2010. L-am postat si aici nu pentru a evidentia textul in sine, ci pentru a scoate in evidenta cateva comentarii a doi dintre cititori:
Ptr Relea
D-nule Relea, exact ca intr-o batalie disperata, ati reinceput sa scrieti. E ca si cum, intra si veteranii in macel, vazand ca ostasii mor unul dupa altul. Puteati sa scrieti mai mult in anii astia. Aveti talent. Va citesc si blogul. Dovediti sensibilitate si cultura. Sunteti un ziarist vechi, inteligent si foarte echilibrat. E pacat ca s-a ajuns aici cu acest ziar, care credeam ca dupa epoca Neamtu-Postu, se va deparazita si va deveni cu adevarat unul de forta. A devenit un ziar onorabil si bun, dar cred ca a pierdut si pentru ca n-a facut concesii ....
Tot Dan Hodnicov
05/05, 21:11
Ultimul tango la Paris
Flacara Iasului seamana cu o echipa de Liga I care joaca spectaculos, dar din lipsa de resurse financiare e condamnata la retrogradare. Jucatorii pleaca pe rand, satui de saracie, nimeni nu are macar bunul simt sa le explice fotbalistilor ramasi daca mai are vreun sens toata nebunia asta. Ati renuntat la multi oameni valorosi dintre colaboratori. Apoi au inceput sa plece si dintre ai vostri. Cati vei mai pleca? Cei ramasi nu mai au nici o motivatie. Si totusi, lupta e frumoasa, disperata si tragica. .... D-zeu sa ajute Flacara... Daca se mai poate ajuta ceva..
Dan Hodnicov
05/05, 21:03
De ce oare
Leonard, articolul tau m-a facut aproape sa plang... Ai dreptate. Dar intr-un fel, e un text emblematic despre situatia actuala a ziarului vostru. Flacara moare frumos, dar moare.. Sau, ar mai fi totusi sanse sa-si revina? Ce au de gand patronii vostri? Daca si voi dispareti din peisajul iesean, vor ramane doar pornografii, santajistii si mediocrii. Pacat. Macar ptr echipa de editorialisti de aici, care cred ca era la un moment dat cea mai tare din targul Esilor. Insa si tu si Ciobotari si Postolea, scrieti foarte bine.. Inca o data, mare pacat..
Un alt pasionat de presa
05/05, 16:59
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu