Ion Vlasiu - Monolog asimetric
Unii au o pasarica, altii au un stol cu pasarele. Eu am doar o colivie cu papagali.
sâmbătă, 28 februarie 2009
duminică, 22 februarie 2009
Gand de iarna (21)
"Sa te exprimi simplu nu se poate decat la o mare tensiune a sinceritatii."
Ion Vlasiu - Monolog asimetric
sâmbătă, 21 februarie 2009
Gande de iarna (20)
"In prietenie jucam cu cartile pe fata de aceea pierdem totdeauna"
Ion Vlasiu - Monolog asimetric
marți, 17 februarie 2009
Ganduri despre iubire...
Acest text a fost scris de colegul si prietenul meu Calin Ciobotari si publicat in Flacara Iasului. Nu am acordul ziarului la care lucrez (de vreo 7 ani) ca sa-l preiau aici. Dar nu ma pot abtine sa nu o fac.
"
Cand vezi cum viata ta se transforma tot mai mult intr-o metafora soptita de altcineva decat de tine, se cheama ca iubesti...
Cand te vezi in celalalt ca intr-o oglindire, cand toate infiorarile tale se fac unde vii pe apele acelei oglinzi, se cheama ca iubesti...
Cand din absenta celuilalt ti se naste durere de carne si de oase, cand, nevazandu-l alaturi, a moarte ti se impaienjeneste privirea, se cheama ca iubesti...
Cand ti se pare ca il regasesti pe celalalt in toti ceilalti muritori, si, cu infinita durere, intelegi cat este, totusi, de unic si de irepetabil, se cheama ca iubesti...
Cand simti cum intreaga ta existenta atarna de un cuvant de la celalalt, cand devii constient ca destinul ti se decide pe muchia de cutit a unui zambet sau a unei taceri, se cheama ca iubesti...
Cand intelegi ca pentru celalalt ai fi in stare sa fii cum n-ai mai fost, sa faci ce n-ai mai facut, sa crezi in ceea ce a fost cat pe ce sa nu mai crezi niciodata, se cheama ca iubesti...
Cand, deopotriva, nu mai intelegi nimic, ca si cum orice inteles s-ar fi lepadat de tine, se cheama ca iubesti...
Cand Eternitatea, Infinitul si Viata ti se par monede de schimb prea neinsemnate ca sa-ti poti negocia secunda petrecuta alaturi de celalalt, se cheama ca iubesti...
Cand te simti in stare sa tai cu o linie dreapta, netremurata, tot ce a insemnat existenta ta de pana acum, se cheama ca iubesti...
Cand descoperi, cu uluire, ca, prin numele celuilalt, poti denumi toate lucrurile lumii, pentru care, pana atunci, ti-au trebuit atatea si atatea cuvinte, se cheama ca iubesti...
Cand trupul iti locuieste in suflet, iar nu sufletul in trup, cum au zis atatia oameni intelepti dar neindragostiti de altceva decat de gandire, se cheama ca iubesti...
Cand Timpul si Spatiul isi pierd orice semnificatie, cand o mie de ani ti se par ceva mai putin de o clipa, iar o mie de kilometri ceva mai mult decat lungimea unui gand duios, se cheama ca iubesti...
Cand obtii certitudinea ca locuiesti intr-un cantec, si nu intr-un oras, cand ajungi sa fii convins ca traiesti pe o stea, iar nu pe o planeta numita Pamant, se cheama ca iubesti...
Cand propria-ti Moarte devine ceva atat de banal, incat nici nu merita s-o mai iei in calcul, se cheama ca iubesti...
Cand intr-un simplu gest, intr-o fugara privire, intr-o abia auzita soapta dinspre celalalt, regasesti toate literaturile si toate filosofiile lumii, se cheama ca iubesti...
Si cat de putin mai conteaza restul atunci cand iubesti complet, fara de rest!...
"
"
Cand vezi cum viata ta se transforma tot mai mult intr-o metafora soptita de altcineva decat de tine, se cheama ca iubesti...
Cand te vezi in celalalt ca intr-o oglindire, cand toate infiorarile tale se fac unde vii pe apele acelei oglinzi, se cheama ca iubesti...
Cand din absenta celuilalt ti se naste durere de carne si de oase, cand, nevazandu-l alaturi, a moarte ti se impaienjeneste privirea, se cheama ca iubesti...
Cand ti se pare ca il regasesti pe celalalt in toti ceilalti muritori, si, cu infinita durere, intelegi cat este, totusi, de unic si de irepetabil, se cheama ca iubesti...
Cand simti cum intreaga ta existenta atarna de un cuvant de la celalalt, cand devii constient ca destinul ti se decide pe muchia de cutit a unui zambet sau a unei taceri, se cheama ca iubesti...
Cand intelegi ca pentru celalalt ai fi in stare sa fii cum n-ai mai fost, sa faci ce n-ai mai facut, sa crezi in ceea ce a fost cat pe ce sa nu mai crezi niciodata, se cheama ca iubesti...
Cand, deopotriva, nu mai intelegi nimic, ca si cum orice inteles s-ar fi lepadat de tine, se cheama ca iubesti...
Cand Eternitatea, Infinitul si Viata ti se par monede de schimb prea neinsemnate ca sa-ti poti negocia secunda petrecuta alaturi de celalalt, se cheama ca iubesti...
Cand te simti in stare sa tai cu o linie dreapta, netremurata, tot ce a insemnat existenta ta de pana acum, se cheama ca iubesti...
Cand descoperi, cu uluire, ca, prin numele celuilalt, poti denumi toate lucrurile lumii, pentru care, pana atunci, ti-au trebuit atatea si atatea cuvinte, se cheama ca iubesti...
Cand trupul iti locuieste in suflet, iar nu sufletul in trup, cum au zis atatia oameni intelepti dar neindragostiti de altceva decat de gandire, se cheama ca iubesti...
Cand Timpul si Spatiul isi pierd orice semnificatie, cand o mie de ani ti se par ceva mai putin de o clipa, iar o mie de kilometri ceva mai mult decat lungimea unui gand duios, se cheama ca iubesti...
Cand obtii certitudinea ca locuiesti intr-un cantec, si nu intr-un oras, cand ajungi sa fii convins ca traiesti pe o stea, iar nu pe o planeta numita Pamant, se cheama ca iubesti...
Cand propria-ti Moarte devine ceva atat de banal, incat nici nu merita s-o mai iei in calcul, se cheama ca iubesti...
Cand intr-un simplu gest, intr-o fugara privire, intr-o abia auzita soapta dinspre celalalt, regasesti toate literaturile si toate filosofiile lumii, se cheama ca iubesti...
Si cat de putin mai conteaza restul atunci cand iubesti complet, fara de rest!...
"
duminică, 15 februarie 2009
Gand de iarna (19)
"Nu te teme de saracie, teme-te de dispretul semenilor."
Ion Vlasiu - Monolog asimetric
sâmbătă, 14 februarie 2009
Gand de iarna (18)
"Nevoia de a te exprima e un chin mai mare decat obsesia unei iubiri, dar una pe alta nu se anuleaza. Se impletesc ca doua flacari, extatic."
Ion Vlasiu - Monolog asimetric
luni, 9 februarie 2009
Deviza Citadin: "muncim, nu gandim"
Astazi, mai pe la pranz, cei de la Citadin (cel putin asa mi-au spus muncitorii), au venit si pe strada mea ca sa o refaca. Sau poate sa o reabiliteze. Or fi bani din celebrul imprumut pentru reabilitarea strazilor din Iasi. Si pe o strada strada din apropiere. Afara ploua cu galeata. Si ca sa mearga treaba mai repede, au turnat pietric pe care l-au nivelat in gropile existente de ani de zile. (Cam asa au facut si acum cativa ani) I-am intrebat pe muncitori cine i-a pus sa faca treaba asta si mi-au spus ca cei de la Primarie. Apoi am discutat si cu o doamna care parea ca-i supravegheaza, si care era foarte nedumerita de ce ma intereseaza pe mine astfel de lucruri. Mai intai mi-a spus ca tot cei de la Primarie au decis sa se faca astfel de lucrari, dupa care m-a trimis ... la purtatorul de cuvant al Citadin, care imi va da toate informatiile. Aiurea! In plus, la capatul strazii Miron Costin, la intersectia cu Albinet, acum o saptamana, aceiasi vajnici sefi de la Citadin au decis sa toarne pietris tot pentru astuparea gropilor, pe o portiunde de vreo 20 de metri. Si au reusit sa astupe gropile dar au suprainaltat strada. Din aceasta cauza scurgerea apei pluviale nu se mai poate face si a rezultat un ditamai iazul pe spatiul public. Mai ramane sa-l populaze cu peste.
Orice om, cand i se spune ca de la Primarie s-a decis ceva se gandeste automat la primar. Si cel putin in gandul lui il injura pe primar. Desi el nu are cum sa stie ce se intampla pe fiecare straduta din Iasi. Ca doar de asta exista o multime de directori si inspectori, platiti din bani publici, care trebuie sa supravegheze ceea ce se intampla. Dar, primarul le incaseaza pe toate.
Priviti pozele si va minunati. Daca nu asfalteaza pe ploaie, atunci intind pietris pe drumuri in panta si se mira ca dupa cateva saptamani gropile au reaparut. Ce se mai poate spune, atata timp cat cartierul Ticau pare ca nici macar nu exista pentru municipiul Iasi. Ba da, am uitat, ... cartierul a existat in campania electorala cand vreo doi candidati au strabatut cu piciorul cateva stradute de pe aici. In rest, cine sa-si mai aduca aminte de faptul ca si aici locuiesc oameni?
Pietris intins pe strada RapeiOrice om, cand i se spune ca de la Primarie s-a decis ceva se gandeste automat la primar. Si cel putin in gandul lui il injura pe primar. Desi el nu are cum sa stie ce se intampla pe fiecare straduta din Iasi. Ca doar de asta exista o multime de directori si inspectori, platiti din bani publici, care trebuie sa supravegheze ceea ce se intampla. Dar, primarul le incaseaza pe toate.
Priviti pozele si va minunati. Daca nu asfalteaza pe ploaie, atunci intind pietris pe drumuri in panta si se mira ca dupa cateva saptamani gropile au reaparut. Ce se mai poate spune, atata timp cat cartierul Ticau pare ca nici macar nu exista pentru municipiul Iasi. Ba da, am uitat, ... cartierul a existat in campania electorala cand vreo doi candidati au strabatut cu piciorul cateva stradute de pe aici. In rest, cine sa-si mai aduca aminte de faptul ca si aici locuiesc oameni?
duminică, 8 februarie 2009
Gand de iarna (17)
"Numai in mare durere, cand cuvintele nu ne mai pot sprijini, simtim cat de adanci pot fi gesturile, in expresie."
Ion Vlasiu - Monolog asimetric
sâmbătă, 7 februarie 2009
Gand de iarna (16)
"Succesul e o apa tulbure, ai grija, stai mai sus cu un deget."
Ion Vlasiu - Cartea de toate zilele
duminică, 1 februarie 2009
Gand de iarna (15)
"Sentimentul bogatiei il simti nu cand dai mult, cand ceea ce dai este primit cu caldura. Inseamna ca dai din inima. Bogatie din care avem tot mai putin."
Ion Vlasiu - Cartea de toate zilele
Abonați-vă la:
Postări (Atom)