"Orice suferinta care nu este in acelasi timp si cunoastere este inutila."
Cesare Pavese - Meseria de a trai
duminică, 28 decembrie 2008
vineri, 26 decembrie 2008
miercuri, 24 decembrie 2008
Ninge pe Moldova
Radu Stefan - Ninge pe moldova
Si pentru ca in seara asta a nins, iata un cantec de suflet, de acum vreo 25 de ani, compus si cantat de Radu Stefan.
Ii multumesc lui Andrei Ursanu pentru aceasta postare.
Din pacate, in ultimul timp au aparut tot felul de "artisti" care au preluat acest cantec superb, dandu-i o interpretare proprie, de prost gust. Nu vreau sa-i amintesc aici.
DIAMONDS AND RUST
DIAMONDS AND RUST
(Words and Music by Joan Baez)
Well I'll be damned
Here comes your ghost again
But that's not unusual
It's just that the moon is full
And you happened to call
And here I sit
Hand on the telephone
Hearing a voice I'd known
A couple of light years ago
Heading straight for a fall
As I remember your eyes
Were bluer than robin's eggs
My poetry was lousy you said
Where are you calling from?
A booth in the midwest
Ten years ago
I bought you some cufflinks
You brought me something
We both know what memories can bring
They bring diamonds and rust
Well you burst on the scene
Already a legend
The unwashed phenomenon
The original vagabond
You strayed into my arms
And there you stayed
Temporarily lost at sea
The Madonna was yours for free
Yes the girl on the half-shell
Would keep you unharmed
Now I see you standing
With brown leaves falling around
And snow in your hair
Now you're smiling out the window
Of that crummy hotel
Over Washington Square
Our breath comes out white clouds
Mingles and hangs in the air
Speaking strictly for me
We both could have died then and there
Now you're telling me
You're not nostalgic
Then give me another word for it
You who are so good with words
And at keeping things vague
Because I need some of that vagueness now
It's all come back too clearly
Yes I loved you dearly
And if you're offering me diamonds and rust
I've already paid
duminică, 21 decembrie 2008
Gand de iarna (6)
"Toti stim sa gandim urat, dar rareori sa si facem fapte urate. Toti stim sa facem fapte bune, dar ganduri bune putini avem."
Cesare Pavese - Meseria de a trai
sâmbătă, 20 decembrie 2008
Gand de iarna (5)
"Lucrurile gratuite sunt acelea care costa mai mult."
Cesare Pavese - Meseria de a trai
vineri, 19 decembrie 2008
Curajul de a primi şi oferi un „gând bun”
Mai sunt doar câteva zile până ce sărbătorile de iarnă ne vor aduce în pragul unui nou an. Deja goana după cadouri şi aprovizionare ne face să uităm de adevărata frumuseţe a acestor momente. Avem liste cu rude, prieteni şi cunoştinţe cărora „trebuie” să le facem un cadou, o surpriză ca să spunem că am trecut sărbătorile cu bine. E uşor să ne scormonim în buzunare şi în portofele ca să trăim iluzia că facem o surpriza cuiva, că îi dăruim ceva. Ce putem să-i dăruim decât lucruri care, mai devreme sau mai târziu, vor dispărea. Sau pe care şi le-ar permite şi el. Hai să fim sinceri că de multe ori oferim ceva doar pentru că "aşa se face", "că este la modă" sau "că e o tradiţie". Şi apoi ne simţim uşuraţi că a trecut şi momentul ăsta, ne-am achitat de obligaţie, "suntem în rând cu lumea". Nu-i aşa?
Îţi trebuie curaj să poţi să spui cu sinceritate: "Îţi dăruiesc un gând bun şi mă bucur că eşti aici ca să-l primeşti. Sunt fericit că pot să mă gândesc la tine, să te cuprind şi să te mângâi duios în gând. Te ţin acolo ca pe ceva care nu are preţ pentru mine. Îţi mulţumesc că te-ai născut pentru că altfel aş fi fost mai trist astăzi".
Aţi întâlnit mulţi oameni care să poată să spună aşa ceva? Nu cred. Iar tragedia este că există suficient de mulţi oameni care aşteaptă să audă astfel de cuvinte. E una dintre marile surprize pe care ni le rezervă viaţa. E o taină a fiecăruia, pe care nimeni nu are curajul să o aducă la lumină. Dar pentru asta trebuie curaj şi sinceritate atât pentru a oferi un gând bun cât mai ales pentru a primi un gând bun. De aici începe lecţia vieţii: să învăţăm să primim ceea ce ni se oferă.
Încercaţi să schimbaţi măcar un minut din viaţa unui om oferindu-i în dar un gând bun şi o să vedeţi cât de greu este. Dar ce aţi spune dacă cineva ar reuşi să vă schimbe viaţa oferindu-vă un gând bun? Chiar credeţi că nu vi s-a întâmplat niciodată?
Îţi trebuie curaj să poţi să spui cu sinceritate: "Îţi dăruiesc un gând bun şi mă bucur că eşti aici ca să-l primeşti. Sunt fericit că pot să mă gândesc la tine, să te cuprind şi să te mângâi duios în gând. Te ţin acolo ca pe ceva care nu are preţ pentru mine. Îţi mulţumesc că te-ai născut pentru că altfel aş fi fost mai trist astăzi".
Aţi întâlnit mulţi oameni care să poată să spună aşa ceva? Nu cred. Iar tragedia este că există suficient de mulţi oameni care aşteaptă să audă astfel de cuvinte. E una dintre marile surprize pe care ni le rezervă viaţa. E o taină a fiecăruia, pe care nimeni nu are curajul să o aducă la lumină. Dar pentru asta trebuie curaj şi sinceritate atât pentru a oferi un gând bun cât mai ales pentru a primi un gând bun. De aici începe lecţia vieţii: să învăţăm să primim ceea ce ni se oferă.
Încercaţi să schimbaţi măcar un minut din viaţa unui om oferindu-i în dar un gând bun şi o să vedeţi cât de greu este. Dar ce aţi spune dacă cineva ar reuşi să vă schimbe viaţa oferindu-vă un gând bun? Chiar credeţi că nu vi s-a întâmplat niciodată?
duminică, 14 decembrie 2008
Gand de iarna (4)
"Un anumit fel de viata cotidiana (ore fixe, locuri inchise, aceleasi persoane, forme si locuri de credinta) atragea dupa sine ganduri supranaturale. Iesi din aceasta schema si gandurile se duc. Suntem cu totul prada obisnuintei."
Cesare Pavese - Meseria de a trai
sâmbătă, 13 decembrie 2008
Gand de iarna (3)
"Casatoria e luata in serios mai mult de celibatari decat de oamenii insurati."
Cesare Pavese - Meseria de a trai
vineri, 12 decembrie 2008
duminică, 7 decembrie 2008
Gand de iarna (2)
"A da e o pasiune, aproape un viciu. Persoana careia-i dam, ne devine necesara."
Cesare Pavese - Meseria de a trai
sâmbătă, 6 decembrie 2008
Gand de iarna (1)
"Toate pasiunile trec si se sting, in afara de cele vechi, cele ale copilariei."
Cesare Pavese - Meseria de a trai
marți, 2 decembrie 2008
Principiul narcisei galbene
Fiica mea mi-a telefonat de mai multe ori sa-mi spuna:-Mama, trebuie sa vii sa vezi narcisele galbene inainte ca vremea lor sa treaca!
Eu doream acest lucru, dar era un drum de doua ore cu masina de la Laguna la lacul Varful Sagetii. Cand fiica mea a sunat a treia oara, i-am promis ca voi merge joia viitoare. In acea zi insa timpul s-a racit dintr-odata si a plouat.
Dar promisesem, asa ca am mers acolo. Cand in sfarsit am pasit in casa lui Carolyn si i-am salutat si imbratisat pe ea si pe nepotii mei am spus:-Carolyn, lasa narcisele galbene. Timpul este nefaborabil,sunt nori si ceata, asa ca nu exista nimic in lumea aceasta care sa ma faca sa mai conduc cativa kilometri!
Fiica mea a zimbit si, cu mult calm, a spus:-Noi conducem pe vremea asta, mama.-Ei bine, nu merg nicaieri pina nu se face timp frumos.
Am crezut ca am fost destul de convingatoare.-Sper insa ca ma vei duce la service ca sa-mi ridic masina, a spus fiica mea.-Cat de departe trebuie sa mergem?-Cateva strazi. O sa conduc eu, sunt obisnuita cu asta.
Dupa cateva minute, am intrebat-o:-Unde mergem ? Asta nu e drumul spre service.-Mergem spre narcisele galbene. Carolin a zambit.-Carolyn, am spus eu cu asprime in glas, te rog sa intorci.-Linisteste-te, mama. Nu-ti vei ierta niciodata daca pierzi aceasta experienta.
Dupa aproximativ 20 de minute, am intrat pe o straduta pietruita si am vazut o mica biserica. Mai incolo, pe partea bisericii, am vazut scris cu litere de mana: “Gradina narciselor galbene”. Am coborat din masina si am mers in urma lui Carolyn in jos pe carare. Apoi cararea a cotit si cand am ridicat privirea am ramas muta de uimire.
Inaintea mea se afla cea mai minunata imagine. Arata de parca cineva luase un butoi urias de aur si il revarsase peste piscul si versantii muntelui. Florile au fost plantate in maiestuoase vartejuri, minunate fasii si randuri portocaliu inchis, albe, galben ca lamaia, roz-portocaliu, galben ca sofranul si galben ca untul.
Fiecare varietate de flori a fost plantata ca un grup, asa ca s-au involburat si au inflorit ca niste rauri cu tonalitati cromatice unice. Erau 5 acri de flori.
-Dar cine a facut asta?, am intrebat-o pe Carolyn.-O femeie. Ea locuieste aici pe proprietate. Aceea este casa ei.
Carolyn mi-a indicat o casa mica si modesta in mijlocul acelui tinut. Am mers catre casa. Pe un zid am vazut un afis. “Raspunsuri la intrebarile pe care stiu ca ti le pui” era titlul.
Primul raspuns a fost un simplu: “50.000 bulbi.”Al doilea raspuns a fost: “Unul, pus pe rand, de catre o singura femeie. A fost nevoie de doua miini, doua picioare si putin creier.”Al treilea raspuns a fost: “Am inceput in 1958″.
Am descoperit atunci Principiul Narcisei Galbene. Pentru mine, acel moment a fost o experienta care mi-a schimbat viata.
M-am gindit la aceasta femeie pe care eu nu am intalnit-o niciodata si care, cu mai mult de 40 de ani in urma, a inceput cu un bulb, creand in timp propria sa viziune asupra frumusetii si bucuriei si impodobind varful unui munte obscur. Plantand pe rand cate un bulb de narcisa, an dupa an, ea a schimbat pentru totdeauna lumea in care traia. A creat ceva nespus de magnific, de frumos, de inspirat.
Principiul pe care ni-l arata gradina ei de narcise galbene este unul din cele mai marete principii ale cresterii si evolutiei. Este lectia care ne invata sa inaintam spre scopurile si dorintele noastre, pas cu pas - adesea facand doar un pas mic, de copil - si sa invatam sa iubim ceea ce facem, sa invatam sa folosim acumularea in timp.
Cand multiplicam momentele scurte de timp in care producem ceva mic, prin efort zilnic, vom constata ca putem realiza lucruri magnifice. Putem schimba lumea.
-Treaba asta ma intristeaza, intr-un fel, am recunoscut eu. Cate as fi putut realiza, daca mi-as fi stabilit un scop minunat acum 35 ori 40 de ani si as fi muncit in toti acesti ani sa-l ating, plantand cate un singur bulb o data… Gandeste-te ce-as fi fost in stare sa realizez!
Fiica mea mi-a spus raspuns in stilul ei direct:-Incepe de maine! Nu mai are nici un rost sa te gandesti la timpul pierdut.
Modul de a face dintr-o “lectie” o bucurie si o cale de evolutie, in loc de un motiv de regret, este sa te intrebi: “Cum pot folosi azi ceea ce tocmai am invatat?”. Ne convingem pe noi insine ca viata va fi mai frumoasa dupa ce ne vom casatori, dupa ce vom avea un copil, apoi altul. Dupa care suntem frustrati ca nu sunt copiii destul de mari si speram ca vom fi mai multumiti atunci cind ei vor creste. Apoi suntem frustrati ca sunt adolescenti si se poarta ca atare. Suntem siguri ca vom fi fericiti cand ei se vor maturiza…
Ne spunem ca viata noastra va fi completa cand ei se vor casatori, cand vom avea o masina noua, cand vom putea avea o vacanta placuta, sau cand ne vom pensiona.
Adevarul este ca nu exista un moment mai bun pentru a fi fericit, decat cel prezent. Daca nu acum, atunci cand? Viata noastra va fi intotdeauna plina de schimbari. Este cel mai bine sa aceepti asta in sinea ta si sa decizi sa fii fericit oricum.
Fericirea este calea. Asa ca, bucura-te si pretuieste fiecare moment pe care il ai si pretuieste-l si mai mult, pentru ca te bucuri de el impreuna cu cineva apropiat, cineva suficient de special ca sa-ti petreci timpul cu el/ea… si aminteste-ti ca timpul nu asteapta pe nimeni.
Asa ca INCETEAZA sa mai astepti…
-pana cand masina ori casa este platita,
-pana cand iti iei o masina sau casa noua,
-pana cand copiii pleaca de acasa,
-pana cand iti termini studiile,
-pana cand slabesti 10 kg,
-pana cand te ingrasi 10 kg,
-pana cand te casatoresti,
-pana cand ai copii,
-pana cand te pensionezi,
-pana la vara,
-pana la primavara,
-pana la iarna,
-pana la toamna,
-pana cand mori…
Nu exista un moment mai bun ca cel de acum, pentru ca sa fii fericit. Fericirea este o calatorie, nu o destinatie! Si poate ca astazi este cea mai buna zi ca sa plantezi primul bulb al propriei tale gradini de narcise… tu stii cel mai bine!
sursa damaideparte
Eu doream acest lucru, dar era un drum de doua ore cu masina de la Laguna la lacul Varful Sagetii. Cand fiica mea a sunat a treia oara, i-am promis ca voi merge joia viitoare. In acea zi insa timpul s-a racit dintr-odata si a plouat.
Dar promisesem, asa ca am mers acolo. Cand in sfarsit am pasit in casa lui Carolyn si i-am salutat si imbratisat pe ea si pe nepotii mei am spus:-Carolyn, lasa narcisele galbene. Timpul este nefaborabil,sunt nori si ceata, asa ca nu exista nimic in lumea aceasta care sa ma faca sa mai conduc cativa kilometri!
Fiica mea a zimbit si, cu mult calm, a spus:-Noi conducem pe vremea asta, mama.-Ei bine, nu merg nicaieri pina nu se face timp frumos.
Am crezut ca am fost destul de convingatoare.-Sper insa ca ma vei duce la service ca sa-mi ridic masina, a spus fiica mea.-Cat de departe trebuie sa mergem?-Cateva strazi. O sa conduc eu, sunt obisnuita cu asta.
Dupa cateva minute, am intrebat-o:-Unde mergem ? Asta nu e drumul spre service.-Mergem spre narcisele galbene. Carolin a zambit.-Carolyn, am spus eu cu asprime in glas, te rog sa intorci.-Linisteste-te, mama. Nu-ti vei ierta niciodata daca pierzi aceasta experienta.
Dupa aproximativ 20 de minute, am intrat pe o straduta pietruita si am vazut o mica biserica. Mai incolo, pe partea bisericii, am vazut scris cu litere de mana: “Gradina narciselor galbene”. Am coborat din masina si am mers in urma lui Carolyn in jos pe carare. Apoi cararea a cotit si cand am ridicat privirea am ramas muta de uimire.
Inaintea mea se afla cea mai minunata imagine. Arata de parca cineva luase un butoi urias de aur si il revarsase peste piscul si versantii muntelui. Florile au fost plantate in maiestuoase vartejuri, minunate fasii si randuri portocaliu inchis, albe, galben ca lamaia, roz-portocaliu, galben ca sofranul si galben ca untul.
Fiecare varietate de flori a fost plantata ca un grup, asa ca s-au involburat si au inflorit ca niste rauri cu tonalitati cromatice unice. Erau 5 acri de flori.
-Dar cine a facut asta?, am intrebat-o pe Carolyn.-O femeie. Ea locuieste aici pe proprietate. Aceea este casa ei.
Carolyn mi-a indicat o casa mica si modesta in mijlocul acelui tinut. Am mers catre casa. Pe un zid am vazut un afis. “Raspunsuri la intrebarile pe care stiu ca ti le pui” era titlul.
Primul raspuns a fost un simplu: “50.000 bulbi.”Al doilea raspuns a fost: “Unul, pus pe rand, de catre o singura femeie. A fost nevoie de doua miini, doua picioare si putin creier.”Al treilea raspuns a fost: “Am inceput in 1958″.
Am descoperit atunci Principiul Narcisei Galbene. Pentru mine, acel moment a fost o experienta care mi-a schimbat viata.
M-am gindit la aceasta femeie pe care eu nu am intalnit-o niciodata si care, cu mai mult de 40 de ani in urma, a inceput cu un bulb, creand in timp propria sa viziune asupra frumusetii si bucuriei si impodobind varful unui munte obscur. Plantand pe rand cate un bulb de narcisa, an dupa an, ea a schimbat pentru totdeauna lumea in care traia. A creat ceva nespus de magnific, de frumos, de inspirat.
Principiul pe care ni-l arata gradina ei de narcise galbene este unul din cele mai marete principii ale cresterii si evolutiei. Este lectia care ne invata sa inaintam spre scopurile si dorintele noastre, pas cu pas - adesea facand doar un pas mic, de copil - si sa invatam sa iubim ceea ce facem, sa invatam sa folosim acumularea in timp.
Cand multiplicam momentele scurte de timp in care producem ceva mic, prin efort zilnic, vom constata ca putem realiza lucruri magnifice. Putem schimba lumea.
-Treaba asta ma intristeaza, intr-un fel, am recunoscut eu. Cate as fi putut realiza, daca mi-as fi stabilit un scop minunat acum 35 ori 40 de ani si as fi muncit in toti acesti ani sa-l ating, plantand cate un singur bulb o data… Gandeste-te ce-as fi fost in stare sa realizez!
Fiica mea mi-a spus raspuns in stilul ei direct:-Incepe de maine! Nu mai are nici un rost sa te gandesti la timpul pierdut.
Modul de a face dintr-o “lectie” o bucurie si o cale de evolutie, in loc de un motiv de regret, este sa te intrebi: “Cum pot folosi azi ceea ce tocmai am invatat?”. Ne convingem pe noi insine ca viata va fi mai frumoasa dupa ce ne vom casatori, dupa ce vom avea un copil, apoi altul. Dupa care suntem frustrati ca nu sunt copiii destul de mari si speram ca vom fi mai multumiti atunci cind ei vor creste. Apoi suntem frustrati ca sunt adolescenti si se poarta ca atare. Suntem siguri ca vom fi fericiti cand ei se vor maturiza…
Ne spunem ca viata noastra va fi completa cand ei se vor casatori, cand vom avea o masina noua, cand vom putea avea o vacanta placuta, sau cand ne vom pensiona.
Adevarul este ca nu exista un moment mai bun pentru a fi fericit, decat cel prezent. Daca nu acum, atunci cand? Viata noastra va fi intotdeauna plina de schimbari. Este cel mai bine sa aceepti asta in sinea ta si sa decizi sa fii fericit oricum.
Fericirea este calea. Asa ca, bucura-te si pretuieste fiecare moment pe care il ai si pretuieste-l si mai mult, pentru ca te bucuri de el impreuna cu cineva apropiat, cineva suficient de special ca sa-ti petreci timpul cu el/ea… si aminteste-ti ca timpul nu asteapta pe nimeni.
Asa ca INCETEAZA sa mai astepti…
-pana cand masina ori casa este platita,
-pana cand iti iei o masina sau casa noua,
-pana cand copiii pleaca de acasa,
-pana cand iti termini studiile,
-pana cand slabesti 10 kg,
-pana cand te ingrasi 10 kg,
-pana cand te casatoresti,
-pana cand ai copii,
-pana cand te pensionezi,
-pana la vara,
-pana la primavara,
-pana la iarna,
-pana la toamna,
-pana cand mori…
Nu exista un moment mai bun ca cel de acum, pentru ca sa fii fericit. Fericirea este o calatorie, nu o destinatie! Si poate ca astazi este cea mai buna zi ca sa plantezi primul bulb al propriei tale gradini de narcise… tu stii cel mai bine!
sursa damaideparte
Abonați-vă la:
Postări (Atom)