Cartea doamnei Gina Stoiciu, "Exilul. Viata in fragmente", nu poate fi citita....
Poate fi doar RECITITA....
Poate fi doar RECITITA....
La primul contact cu paginile am avut senzatia ca stau la o cafea cu doamna Gina Stoiciu si o ascult povestind un film, o viata, un destin ... un destin care nici pe departe nu pare a fi ajuns la final de drum...
O poveste sincera, cu episoade de viata, dar si cu afirmatii directe care cu siguranta vor supara pe unii dintre cei care se vor grabi sa citeasca.
Pe cei de "acolo" dar si pe cei de "aici". Pe cei de "acolo" pentru ca spune adevaruri care arata "ranile" emigratiei romanesti. Pe cei de "aici" pentru ca ar putea sa le naruie o anumita imagine pe care si-au facut-o despre ce inseamna "acolo".
A fost o cafea scurta, de aproape o zi si o bucata de noapte... Am descoperit multe intrebari si am observat ca exista loc pentru multe raspunsuri... unele neexprimate..... Am ramas cu sentimente amestecate in suflet...
Ma intorc la ce am spus la inceput: cartea doamne Gina Stoiciu nu am putut s-o citesc.... doar am ascultat-o.... Trebuie sa o RECITESC....
