Vis de toamna (20)

Miracolul de Craciun al Primului Razboi Mondial


Din negura confruntarilor Primului Razboi Mondial vine amintirea unui fapt remarcabil petrecut la finele primului an de razboi.

Dupa cateva luni de lupte zadarnice si atacuri suicidale de-a lungul tarii nimanui, in care peste un milion de oameni si-au pierdut viata, soldatii germani, francezi si britanici, nesocotind ordinele, au aruncat armele si au celebrat sarbatoarea Craciunului impreuna.

In urma infrangerii germane in Prima Batalie de pe Marna, petrecuta intre 5 si 14 septembrie 1914, armatele Antantei si Puterilor Centrale au cautat sa se invaluiasca, dand nastere unor sisteme de fortificatii si transee ce ajung sa se intinda de la Marea Nordului pana la granita elvetiana.

Marile ofensive au lasat nenumarati morti de-a lungul tarii nimanui, tacticile invechite adoptate de comandanti fiind complet inutile in fata noilor inovatii tehnice in materie de armament.

O lupta pentru sufletul oamenilor

Cadenta si focul incrucisat al mitralierelor, precizia crescanda a artileriei, folosirea sarmei ghimpate, a aruncatoarelor de flacari sau a armelor chimice transformau orice atac intr-o baie de sange.

Totusi, proximitatea transeelor a creat un sentiment de familiaritate printre soldati, distanta coborand in unele portiuni ale teatrului de razboi chiar si sub 30 de metri. Se puteau auzi vocile oamenilor, cum glumeau pe seama razboiului sau cum isi jeleau camarazii ucisi. Cateodata isi adresau cuvinte de ocara.

In timp ce propaganda incerca sa dezumanizeze soldatul inamic, in transee se petrecea exact inversul. Indiferent de partea cui luptau, toti incep sa isi dea seama ca de fapt imparteau aceeasi soarta deosebit de cruda.

Transeele, intre viata si moarte

Traiul soldatilor era deosebit de aspru. Milioane de sobolani colcaiau, raspandind boli si infestand mancarea. Holera, febra tifoida si dizenteria au nenorocit vietile a mii de oameni. Infectiile erau de multe ori fatale, din cauza lipsei de antibiotice. Conditiile vitrege ale iernii si-au luat si ele tributul in vieti omenesti.

O clipa de neatentie sau nestiinta putea aduce cu sine moartea. Lunetistii supravegheau atent in timpul zilei marginile liniilor inamice si de multe ori victime le picau tinerii recruti, care din curiozitate scoteau capul deasupra transeelor, iar o tigara nestinsa atragea focuri de artilerie.

Surprinzator insa, exista o regula nescrisa intre combatanti, ca in timpul orelor de masa sa nu se deschida focul.

O sarbatoare asteptata pe front

Asa au trecut primele luni ale razboiului, iar odata cu apropierea Craciunului, au existat cateva tentative de a initia un armistitiu, ca acesti soldati sa poata scapa, cel putin pentru cateva zile, din cosmarul in care erau prinsi. Cel mai cunoscut efort a fost cel al Papei Benedict al XV-lea, care obtinuse acceptul Kaiserului Wilhem al II-lea al Germaniei, dar nu si pe cel al altor conducatori.

In ciuda acestui fapt, germanii erau hotarati sa serbeze Craciunul. Familiile lor trimit pachete cu mancare, haine, medicamente, scrisori sau poze.

Apoi, soldatii britanici si francezi au asistat inmarmuriti cum, in ajunul Craciunului, au inceput sa rasara de-a lungul transeelor germane pomi impodobiti si candele aprinse.

In scurt timp, ordinele venite de la comandamente cereau ca ei sa intre in alerta, subliniind faptul ca nu era nimic mai mult decat un viclesug german.

Armele sunt lasate deoparte

Insa, ei au fost intampinati de iuresul unei cu totul altfel de lupte. De dincolo de tara nimanui au inceput sa fie auzite colinde, germanii cantand voiosi. Nelasandu-se mai prejos, francezii si britanici le raspundeau cu propriile cantari. Uneori era deslusita cate o voce mai vajnica ce ura sarbatori fericite partii adverse.

Incep sa se strige in gluma invitatii reciproce de a veni in transeele inamice, dar in scurt timp aceasta idee parca isi pierde din absurditate. Dintre soldatii germani, francezi si britanici, cateva suflete curajoase isi iau inima in dinti si iau la pas tara nimanui, incantati, dar si tematori in acelasi timp, sa faca cunostinta cu cei care cu doar cateva zile mai devreme i-ar fi ucis.

In aceste prime intalniri se negociaza o incetare a focului. Din ce in ce mai multi oameni ies din transee si parcurg drumul catre fostii lor oponenti. Se estimeaza ca peste o suta de mii de oameni au participat la Armistitiul de Craciun.

Au loc schimburi de cadouri, de poze, de adrese sau de promisiuni de reintalnire dupa razboi. In unele locuri, germanii au scos butoaie de bere si au baut impreuna cu inamicii, in timp ce altii se ofereau sa ii tunda pe cei mai putin ingrijiti dintre ei. Oamenii au participat la meciuri de fotbal, englezii aducand cu ei mingi de fotbal.

Au fost si momente solemne. Mortii ce impanzeau tara nimanui au fost ingropati, la unele ceremonii participand laolalta si germani si englezi si francezi.

Marturii

"Apoi, am plasat chiar mai multe lumanari decat inainte de-a lungul transeului nostru de un kilometru, precum si pomi de Craciun (...). Britanicii si-au exprimat bucuria lor prin aplauze. Ca majoritatea oamenilor, mi-am petrecut toata noaptea treaz. A fost o minunata, dar oarecum rece, noapte", explica locotenentul german Kurt Zemisch.

"Cred ca am vazut una din cele mai extraordinare privelisti ce i-a fost data unui om sa vada (...). Urma sa deschidem focul asupra lor, cand am vazut ca nu aveau pusti, asa ca unul din oamenii nostri a iesit sa ii intampine si in cam doua minute pamantul dintre cele doua linii de transee roia cu oameni si ofiteri ai ambelor parti, dand mana si urandu-si reciproc un Craciun fericit", povesteste sublocotenentul britanic Dougan Chater.

"Ce priveliste, grupuri(...) de germani si britanici de-a lungul intregii lungimi a frontului. Din intuneric puteam auzi rasete sau vedea chibrituri aprinse, un german aprinzand tigara unui scotian si invers, facand schimb cu ele sau cu alte suveniruri. Acolo unde nu puteau vorbi limba, se faceau intelesi prin semne si toata lumea s-ar fi parut ca se impaca bine", spune caporalul John Ferguson, intr-o scrisoare trimisa familiei.

"Un lucru cu totul deosebit s-a intamplat (...). Unii germani au iesit cu mainile ridicate si au inceput sa-si ia unii dintre ranitii lor, asa ca am iesit si noi imediat din transeele noastre si am inceput de asemenea sa ne aducem si ranitii nostri. Germanii apoi ne-au facut semn si o parte din noi ne-am indreptat spre ei si am vorbit cu ei (...) ne-au ajutat sa ne ingropam mortii. Acest lucru a durat toata dimineata si am vorbit cu mai multi dintre acestia si trebuie sa spun ca pareau oameni formidabili (...) Nu pot sa exprim ironia in cuvinte", este marturia locotenentului Geoffrey Heinekey, ramasa in analele istoriei.

Visul se stinge

Armistitiul de Craciun a durat in unele portiuni ale frontului pana in jurul Anului Nou. Nu doar soldatii simpli au participat, ci si ofiterii. Comandamentele trasmiteau ordine de incetare a oricarei pactizari cu inamicul, dar fara rezultate.

Generalii au fost nevoiti sa vina in prima linie si sa ordone deschiderea focului sub amenintarea executarii oamenilor pentru tradare.

Pentru a evita orice alte fraternizari, rotatia trupelor a devenit obisnuita, iar unitatile cunoscute pentru astfel de acte au fost trimise in alte portiuni ale teatrului de razboi, unde luptele erau acerbe.

Informatiile legate de Armistitiul de Craciun au fost suprimate de guvernele tarilor participante in razboi, dar scrisorile soldatilor au ajuns in mana presei, aceste evenimente putand fi aduse astfel la cunostinaa publicului larg.

In unele portiuni ale frontului, ostilitatile au inceput la fel de emotionant ca in zilele in care se hotarase armistitiul. Capitanul James Dunn al Fusilierilor Galezi Roiali aminteste ca a tras trei focuri in aer si a ridicat un steag pe care scria "Craciun fericit!".

Germanii raspund cu un "Multumesc" mazgalit pe o bucata de panza, iar capitanul acestora se ridica si el pe parapet. Amandoi se saluta si se adapostesc in transee. Apoi, capitanul german trage la randu-i doua focuri de arma in aer. Razboiul reincepuse.

Un text de Laurentiu Dologa pe ziare.com

Vis de toamna (19)

Întregul trecut al omenirii a pus un foarte mare preţ pe sărăcie, pe care a echivalat-o cu spiritualitatea, ceea ce este cu totul lipsit de sens. Spiritualitatea este singura bogăţie care i se poate întâmpla unui om. Ea conţine toate celelalte bogăţii. Ea nu este împotriva nici unei alte bogăţii; ea este, pur şi simplu, împotriva oricărui fel de sărăcie. Pe de-o parte, oamenii respectă sărăcia, iar pe de altă parte, vă îndeamnă: "Ajutaţi-i pe cei săraci!" Ciudat! Dacă sărăcia este atât de spirituală, atunci cel mai spiritual lucru este acela de a transforma un om bogat în unul sărac. Ajutaţi-i pe bogaţi să devină săraci, astfel încât să fie spirituali. De ce să-i ajutăm pe săraci? Vreţi să le distrugem spiritualitatea? A trăi în abundenţă este singurul lucru spiritual care există.

Osho

Învingem cancerul împreună!

Pe data de 11 noiembrie 2011, la Iași s-a deschis oficial Centrul Teritorial de Informare, Consiliere și Terapie ONCOSUPORT Nord-Est. Centrul este înființat în cadrul Proiectului ”Rețea multiregională pentru terapie integrativă, consiliere și reintegrare socială a persoanelor diagnosticate cu cancer”, cofinanțat din Fondul Social European prin Programul Operațional de Dezvoltare a Resurselor Umane 2007 -2013, "Investește în oameni!”, Axa 6 "Promovarea incluziunii sociale", Domeniul Major de Intervenție "Dezvoltarea economiei sociale".

Centrul Regional Nord-Est pentru consiliere, reintegrare socială și terapie integrativă a persoanelor diagnosticate cu cancer își propune să ofere GRATUIT persoanelor diagnosticate cu cancer mamar, cancer de col uterin și cancer testicular, precum și aparținătorilor acestora următoarele servicii:
- Consiliere și terapie psihologică;
- Terapie individuală și de grup pentru creșterea stimei de sine și pentru îmbunătățirea relaționării sociale;
- Asistență psiho-socială;
- Activități de terapie ocupațională ce au ca scop ajutorarea oamenilor de a-și recâștiga încrederea în resursele proprii, contribuind la reintegrarea socio-profesională a individului;
- Informarea și consilierea profesională în vederea identificării și menținerii unui loc de muncă;
- Informare cu privire la activitățile centrului și ale altor instituții care își desfășoară activitatea în domeniul medical și social.
Grupul țintă al proiectului este reprezentat de 500 de persoane diagnosticate cu cancer și 1000 de persoane-aparținători ai acestora.
Obiectivele specifice ale proiectului includ: sensibilizarea societății civile referitor la problematica reintegrării sociale a persoanelor diagnosticate cu cancer; informarea societății civile asupra prevenirii cancerului și promovarea stilului de viață sănătos prin campanii de conștientizare; consiliere și terapie oferită persoanelor diagnosticate cu cancer în cadrul centrelor nou formate; identificarea celor mai bune practici existente la nivel european și sprijinirea inițiativelor transnaționale și a parteneriatelor la nivel european în vederea aderării rețelei multiregionale de centre la rețelele europene de profil pentru dezvoltarea resurselor umane și crearea unei piețe inclusive de muncă.
Beneficiarul acestui proiect este Patronatul Medicinei Integrative, iar proiectul se realizează în parteneriat cu Associazione Oncologica Senigalliese Valli Misa e Nevola – Italia și Asociația de Terapii Integrative “Sfântul Nectarie” – România.
Specialiștii Centrului ONCOSUPORT Nord-Est își oferă serviciile la sediul din Iași, Bulevardul „Tudor Vladimirescu”, nr. 42-44, etaj 2. Informații suplimentare pot fi obținute la tel. 0232.22.77.18 sau accesând site-ul www.informatiicancer.ro

Vis de toamna (18)

"In viata, sint doar doua lucruri pentru care trebuie sa-ti faci griji: daca esti sanatos sau bolnav. Daca esti sanatos, n-ai de ce sa-ti faci griji. Dar daca esti bolnav, sint doar doua lucruri pentru care trebuie sa-ti faci griji: daca te faci bine sau daca mori. Daca te faci bine n-ai de ce sa-ti faci griji. Daca mori, sint doar doua lucruri pentru care trebuie sa-ti faci griji: daca mergi in Rai sau in Iad. Daca mergi in Rai, n-ai de ce sa-ti faci griji. Daca mergi in Iad... o sa fii asa de ocupat in a da mina cu toti prietenii tai, ca n-o sa ai vreme sa-ti faci griji!"
(anonim irlandez)

Vis de toamna (17)

I.Vad,la fereastra ta tarziu
O lumina si nu stiu
De esti treaza sau visezi
II.Vad,in spectacolul nocturn
Cavaleri din vechiul turn
Ce te-ndeamna sa-i urmezi
refren:Si as dori sa pot intra
Sa alung din preajma ta
Tot ce-i trist si tot ce-i rau
Si as dori sa fiu acum
O romanta cu parfum
Sa pot sta in parul tau
III.Vad, la fereastra ta tarziu
O lumina si nu stiu
Daca razi sau daca plangi
IV.Trec,si in drumu-mi nesfarsit
Ma primesc cu-n bun venit
Numai plopii cei natangi
refren ;Da', am sa ma intorc candva
Sa alung din preajma ta
Tot ce-i trist si tot ce-i rau.
Si as dori sa pot sa-tï spun
O poveste de pe drum
Cand vďsam la geamul tau
refren ;Da', am sa ma intorc candva
Sa alung din preajma ta
Tot ce-i trist si tot ce-i rau.
Si as dori sa fiu acum
O romanta cu parfum
Sa pot sta in parul tau

Vis de toamna (16)

Important nu e numai comportamentul nostru în faţă altor oameni, ci şi ceea ce facem atunci când nimeni nu ne vede.

OSHO

Vis de toamna (15)

"Imi aduc aminte cuvintele lui Zarathrusta: Sa nu tradezi niciodata pamantul. Chiar si in cea mai inalta glorie a ta, sa nu uiti de pamant; el este mama ta. Si nu uita de oameni. S-ar putea sa-ti fi pus piedici, sa iti fi fost dusmani. S-ar putea sa fi incercat chiar sa te distruga; poate deja te-au crucificat, te-au omorat cu pietre, te-au otravit - dar nu uita de ei. Orice au facut, au facut-o din inconstienta. Daca tu nu vei putea sa-i ierti, atunci cine sa o faca? Iar iertarea pe care le-o vei darui, te va imbogati incomensurabil."

Osho

Panorama: Gradina Publica Palas in noiembrie 2011