"Cartea Ginei Stoiciu, pe care o recomand în primul rând celor ce au oameni dragi stabiliţi în Occident, se deosebeşte de literatura despre exil apărută până acum la noi fiindcă nu e doar memorialistică. Autoarea foloseşte propriile poveşti de viaţă pentru a analiza şi medita la simptomele generale ale transplantării şi adaptării într-un alt mediu geografic, social, cultural. "
Pe 20 ianuarie am scris si eu doua cuvinte despre carte:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu